Save me from your beauty

[Jimmy B. Tenevi]

Faptul ca atinsese in cel mai inobservabil mof temele care-l dureau uneori foarte mult, nul faceau decti sa ramina mirat. Poate ca atitudinea ei de copil micut era dora o masc apentru un suflet trist si o o maturitate pronuntata. De fapt ce-i mai veseli oameni au si cel mai trist suflet. Asta nu se aptribuia in totalitate la el, dar uneori aparea cite un punct de tangenta intre el si afirmatie. Il facuse sa vrea sa o decopere era o persoana usoara in comunicare. Nu vorbea prea mult, si filozofia ea nu era grea, ceva usor, dar cu o anumita incarcatura pozitiva, desi filozifoa nu afost nici o data obiectul lui favorit. O detesta si i se parea ca atita energie negativa si pesimism nu exista nici in vrema de razboi. De fapt ma relaxezi, nici o data nu am auzit o filozofie atit de usor digerabila, dobicei in academie trebuia sa-mi usuc creierii ca sa inteleg ce vrea profu de la mine.

Isi plimba privirea dealungul peretilor si i-a atras atentia o draperie veche, dintr-un material dur de culoare visinie. Se ridica pentru a privi ce-i dincolo. Putea sa ramina in soc sau poate ca nu. Totusi cine nu risca un bea sampanie. Cum crezi ce-i in spate? Si arata locul cu pricina.