I just know

[Christine Fournier]

Se dovedi a fi o zi cat se poate de urata. Viperinii o tachinara neincetat la ore, apoi se impiedicase de propriile picioare pe hol si cazu peste un profesor. O zi perfecta pentru citit pe iarba langa lac, sau in curtea interioara sau oriunde nu putea fi gasita de nici un nemernic care sa o supere. Nu stia sigur unde sa mearga mai intai. Iesi in curtea interioara iar o briza usoare ii mangaie fata si ii flutura parul raspandind un parfum dulce si placut.Era prea aglomerat acel loc, asemenea lacului. Isi tara picioarele agale mergand intr-o directie aleatorie pana se trezi la marginea padurii interzise. Se uita scurt in stanga si in dreapta si nezarind pe nimeni fugi rapid in padure. Avusese grija sa nu se indeparteze prea mult, ca sa nu se rataceasca si se aseza langa un copac deschizandu-si cartea sa citeasca. Ii placea la nebunie desenul de pe coperta, o 'imprumutase' din sectorul interzis al bibliotecii. Citi cateva randuri foarte entuziasmata si i se taiase rasuflarea cand auzi cum ceva ascutit se infipse in copacul pe care isi rezema ea spatele. Sigur era un cutit, recunostea obiectele astea, putea spune ca le mirosea de la distanta. Se ridica de jos foarte incet si inghiti in sec. Se auzi o a doua lovitura si tipa ca sa-si faca simtita prezenta. 
Iesi de dupa copac si zari un baiat in uniforma de scoala si rasufla usurata. Probabil se antrena pe acolo. Am si eu o pasiune pentrru astfel de obiecte, insa nu omorrr pe nimeni. Zise ea cu un zambet larg pe fata desi baiatul era destul de incruntat. Judecand dupa insigna lui parea sa fie de la Ochi de Soim asa ca rasufla usurata. Chrrristine Spuse ea, lungind r-ul fiind frantuzoaica, cand ajunse in dreptul lui si ii intinse mana in semn de prietenie.