I just know

[Carsten R. Günther]

Pufuletele nu glumise când spusese că se pricepe, așteptându-se să fie un dezastru total, însă o catalogase fără să o cunoască, o judecase fără să o vadă în acțiune, destul de urât din partea lui, trebuia să recunoască. Era cât de cât mulțumit de prestația ei, bineînțeles nu o facuse cu ochii închiși, dar e destul de acceptabil. Zâmbi scurt în semn de apreciere față de observația ei, însă nimic mai mult. 
"Ești prea încordată și concentrată asupra țintei. Dacă vrei să îți fie folositoare abilitatea într-un duel, trebuie să înveți să o faci din instinct." comentă într-un final cercetând-o discret din cap până-n picioare. Fata avea o privire ireal de temperată și calmă, cu ochii de un verde crud. Se mira cum de observase el acest lucru. Simțea o oarecare datorie de a rămâne acolo ca să o ajute, fără un motiv anume. Sa fi fost milă? Altruism? Habar nu avea și nici nu îi păsa prea mult. Luase două cuțite de jos, iar unul din ele îl dăduse fetei. Se poziționă în spatele ei și îi luă mâna ei dreaptă cu tot cu cuțit în a lui. "Relaxeaz-o în totalitate" spuse el pe un ton mai mult poruncitor decât prietenos. "Închide ochii și imaginează-ti ținta în fața ta"continuă un pic mai blând dar cu aceeasi voce joasă. Repetă mișcarea obișnuită de aruncare în tandem cu mâna fetei și ca să vezi, un eșec total. 
Râse cu poftă și se îndepărtă de ea, dar nu înainte să îi ofere al doilea cuțit îndemnând-o cu o mișcare scurtă a mâinii să mai încerce o dată fără să o 'deranjeze' el.