I just know

[Carsten R. Günther]

"Mă dezamăgești." spuse el în scârbă observând că fata vrea să-și ea tălpășița de acolo. I-ar fi convenit că l-ar fi lăsat să-și continue antrenamentul, și nici nu avusese așteptări de la ea într-un timp atât de scurt de când o cunoscuse și totuși vroia dreptate, vroia ca micuța astropufiță să învețe ceva din întâlnirea aceea, ceva ce ar putea folosi împotriva idioților de viperini. 
"Sunt curios dacă nu cumva ești dintr-o familie încuiată. Sângele mâl nu îți permite să folosești un obiect magic? sau și mai rău, un sânge pur care nu știe să folosească o baghetă"continuă păstrând același ton rece și ironic.
Se îndoia că exista cineva mai contradictoriu decât el. Probabil singurele lucruri pe care le pastra indiferent de schimbările din rest erau micile sale obsesii, de la puritatea sângelui până la dragostea față de armele de foc incuiate și față de bagheta lui. Totuși, nu cumva chiar plăcerea pe care o avea în utilizarea armelor încuiate se contrazicea cu principiile lui în ce privește superioritatea vrăjitorilor și inutilitatea Încuiaților?Oamenii aveau mereu tendința să-l asocieze viperinilor, dar totuși pentru el, un vrăjitor bun, era doar un vrăjitor bun, indiferent ce sânge îi curgea prin vene. Rânji și își scoase bagheta din buzunarul din spate al pantalonilor "Depulso"