I just know

[Carsten R. Günther]

Astropufița avea clar o problemă de coordonare în spațiu, deși părea să aibă potențial. Lăsase bagheta jos înainte să rostească domnița ultima vrajă, nu l-ar fi deranjat dacă l-ar fi atins măcar o scânteie din focul ei, însă îl ratase detașat, jalnică priveliște. Băgă bagheta în buzunar dând de înțeles că din punctul lui de vedere duelul se terminase. Se apropie de ea puțin sceptic și îi zări rana, poate mai mult sânge decât se așteptase. Când ajunse în fața ei se lăsă automat în genunchi și îi luă mâna într-a lui încercând sa i-o îndepărteze de pe rană ca să analizeze gravitatea situației, dar micuța astropufiță nu se conforma, probabil fiind extrem de supărată pe el din cauza acelui blestem. Bineînțeles, ar fi putut foarte ușor să fugă de acolo rănită și să-l dea de gol, în consecință s-ar fi ales cu o detenție de toată frumusețea, în cel mai bun caz.
"Lasă-mă să te ajut" spuse el cu o voce gravă și guturală. Îi forțase mâna și îi descoperise rana abia după ce îi rupse și bluza puțin. Era adâncă, dar tratabilă cu o vrajă destul de ușoară. "Vulnera Sanentur" șopti el atingând vârful baghetei de umărul sfâșiat al fetei, iar pentru intensificarea efectului vrăjii, scoase din buzunar o sticluță cu poțiune invizibilă și vărsă conținutul peste umărul ei.
Se ridică în picioare desfăcându-și în același timp roba lui, pe care o aruncă peste umerii fetei, atât pentru a ascunde consecințele faptelor lui cât și pentru a-i ține de cald. "Ești bine? zise el pe un ton neutru uitându-se în jos la ea. Ar fi vrut sa audă că o să se răzbune, că îl urăște și îi vrea moartea, orice, însă se lăsase o tăcere profundă, jenantă.