Sanity #2

[Carsten R. Günther]

Avusese tendința să se arunce din reflex după ea și să folosească Dispariția, ilegal bineînțeles, însă cui i-ar fi păsat în acel moment. Să-l ia pe el. Pe nepregătite. Își dădu seama că rămăsese cu gura ușor întredeschisă pentru acele câteva clipe, timp în care își lăsă mâinile să atârne în jos, aplecându-se în față puțin, cât să o poată privi. Nu mai era în stare să gândească, avusese un blocaj mental neașteptat pentru câteva clipe holbându-se la 'creatura' din fața lui. Ce naiba era acea ființă viperiniță? Magmetamorf? Animag? Nici nu își dădu seama când se trezi langă lac, de parcă dormise până în momentul acela. Avea o groază de întrebări, nu mai văzuse așa ceva, el care citise o tonă de cărți și vizitase tot cam atâtea locuri. Într-adevar fata aceea se pare că avea un talent aparte în a îl lua prin surprindere și pe nepregătite.
Era un prost? se pare ca era dat fiind incidentul respectiv. Ignoră evident ultima ei remarcă, având in vedere că era destul de irelevantă, deși un zâmbet scurt îi înflori în colțul buzelor.
"Dorința ta nu includea și să îmi dai un timp de reacție?" Nu reuși însa să își modeleze nici o inflexiune în ton, astfel încat îl lăsa așa, vizibil surprins de gestul ei de a-l lua pe sus de-a dreptul.