Sanity #2

[Carsten R. Günther]

Deci fata aceasta suferea de instabilitate emoțională în stadiu avansat, și el credea faptul că el era psihopatul perfect al școlii și totuși se înșelase lamentabil. Avea o groază de întrebări și nu știa pe care să o adresese mai întâi. Probabil în ordinea importanței acestora, dar nu avea relevanță nici una suficient de mare încât să îl determine să își deschidă gura și să articuleze ceva coerent. Știa că avea să îi fie greu pe viitor să treacă peste faptul că iși descoperise astfel secretul, așa că nu insistă prea mult pe chestia asta. Putea foarte bine să aibă zeci de mii de secrete care mai de care mai ciudate, nu îi păsa deloc.
Strânse ușor din dinți, și făcu doi pași spre ea apropiindu-se un pic prea mult față de o conversație obișnuită, dându-i o șuvita pe după ureche atingându-i involuntar obrazul cu degetele sale reci. Dacă era supărat? nu, în nici un caz. Surprins? Poate. Totuși, era limpede că nu își dorea să uite așa ceva, ce idiot și-ar fi dorit?"De ce ai hotărât să îmi arăți tocmai mie?" intonă el cu o voce joasă și aproape șoptită, dar probabil cea mai sinceră de până acum.
În timpul anilor săi la Hogwarts reușise să nu îi pese prea mult de ce se întamplă în jurul său din moment ce pur și simplu era de neatins din toate punctele de vedere. Se concentrase în mare parte asupra bibliotecii, fiindu-i practic imposibil să se mai atașeze la fel, pozitiv sau negativ, de ființele muritoare cum o făcea înainte. Cât despre Splendora nu mai știa ce să spună având în vedere ura lui constantă față de viperinii narcisiști, ea devenise o persoană agreabilă în ultima vreme, cu excepția momentelor când îl enerva la culme prin felul ei exploziv de a trata unele situații, el fiind o persoana destul de calmă, poate prea calmă și rece uneori. Spre surprinderea lui, nu avea nici o intenție ascunsă în acea clipă. Coborî mâna pe umarul ei mângâind-o treptat până ajunse să îi ia mâna stângă în a lui dreaptă. Se încruntă fixând-o cu privirea și îi zise pe un ton mai mult poruncitor decât prietenos. "Vreau să îți cunosc adevarata față, Splendora."