Sanity #2

[Splendora Cromwell]

Se desprinse de el usor, dupa ce il lasa sa vada, mai multe secvente si sa simta mai multe lucruri, privind in jos absent, si pufni iarasi in ras, cand il auzi.
Soarece de laborator? Ea?
Il vazu ca se aseaza pe iarba si se aseza si ea.
"Stai linistit. Nu vor avea curajul. Si daca il vor avea, voi avea si eu curajul sa ma manifest. Am hotarat sa incetez sa mai menajez persoanele ce imi fac rau doar fiindca iubesc pe cine tine cutitul."
Accentua ea ultimele cuvinte. Apoi isi lasa capul sa cada peste umarul lui, la fel de absent.
Nu stia nici ea de ce ii spune toate astea. Probabil inebunea, sau pur si simplu nu mai simtea nevoia sa se ascunda. Jumatate de univers o vroia moarta si cealalta jumatate o credea deja moarta. Oare mai conta?
Desi nu isi intelegea ratiunea, in cele din urma ii spuse "Te rog sa nu spui la nimeni. Si spun asta deoarece vreau sa te protejez pe tine, nu pe mine. Ar mai fi o varianta. Sa uiti. Dar m-ai refuzat deja."