One more light

[Lucas Sasha Neitzke]

Stia ca nu il suportase niciodata, evitand mereu orice tangenta cu el, intorcandu-si privirea in directia opusa cand il vedea crezand ca o sa treaca neobservata. Totusi, cu siguranta ea avea certitudinea ca nu o sa moara de mana lui, fiind sub protectia asa zisei amice Lorelei si da, era adevarat. 
Zambi cand ii auzi vocea stinsa si pitigaiata, nu era realista deloc, in acel moment, in acel loc, era mai in siguranta cu el decat singura, insa era prea naiva si prea astropufa ca sa isi dea seama de acel lucru. O lipi mai strans de zid, zdrobind-o aproape cu greutatea corpului sau. Era convins ca putea sa se abtina suficient incat sa nu o omoare daca o musca, lasandu-i in vene cantitatea minima necesara pentru supravietuire. 
"Acum micuto magmetamorf, ai ocazia perfecta sa iti testezi limitele, sa devii mai mult decat o pisica speriata." zise el tot soptit in urechea ei apoi ii linse zona gatului de-a lungul venei ei. "Sau ai putea sa stai cuminte si sa ma bucur de o cina copioasa si aromata" 
Ca magmetamorf avea o multime de posibilitati, le stia prea bine, fiind si el unul inainte de transformare. Bineinteles i-ar fi placut mai mult sa isi pastreze latura umana si sa continuie sa fie magmetamorf, dar fiecare schimbare e insotita de avantajul ei. Micuta de langa el putea alege sa isi foloseasca asul din maineca, sau sa ii ofere lui satisfactia unei prazi usoare.