Anathema

[Christianne Floreine du Val]

Pasii mei aproape ca nu se auzeau in linistea peisajului nocturn. De ce mereu este noapte cand ajung aici? Ar trebui sa nu imi mai pun atatea intrebari si sa imi continui taskul. Daca poate fi numit asa.  M-am apropiat cu foarte mare grija de geam, pentru ca nu imi doream nici in ruptul capului sa sperii cioara bine pozitionata. Poate este si ea un indiciu. Pe lista mea de 0 indicii. 
Am intins usor mana, dorind sa mangai creatura, iar in momentul in care degetele mele au facut contact cu penajul intunecat si satisfacator de moale, aceasta a scos un tipat asurzitor si s-a transformat in praf negru stelar.

- Blesteme! Ce naiba tocmai s-a intamplat ?

Am soptit un Lumos si mi-am indreptat mana spre bagheta. Nu parea nimic in neregula, asa ca am tras aer in piept si mi-am continuat ... ce e asta? expeditie? rezolvare a misterului?

Sinucidere. S-a auzit un suierat venind dinspre padure.

Este clar. Sunt complet si ireprosabil, nebuna de legat. Mi-am mai aruncat încă o dată privirea verzuie înspre locul unde a fost pasărea, pentru a mă asigura ca nu îmi joacă noaptea feste. Nimic. De parcă nici nu ar fi fost acolo vreodată. Singura dovadă este amintirea mea vie și senzația fantomatică a acesteia pe buricele degetelor. Trebuie să aflu ce se întâmplă aici și dacă nu găsesc, ei bine, măcar știu ca e ceva în neregulă cu mine. Oricum e, dar … vorbesc prea mult. Ceva nu pare în regulă cu geamul spart din fața mea. Din câte se poate observa, are ceva urme de … sânge? Care picură! M-am uitat cu repeziciune în jur, să văd unde este mica făptură care a avut ghinionul să fie rănită, însă nu am găsit nimic. Nici urmă de animal sau ființă umană care să fie în perimetrul meu.

Am întors capul către geam și am dat să mă apropii, când niște sunete ciudate au început să se audă venind dinspre pădure. Ras. Cineva râdea? Minunat, nu vreau să fiu văzută aici, dar nici nu vreau să explorez singură această minunăție de casă. Mi-am dat ochii peste cap și răsucindu-ma am pornit spre sunetul amuzant pe care îl auzeam. Nu la foarte mare depărtare, am zărit o siluetă care stătea lângă un copac și râdea.

Ce nai…ba?

Bagheta îmi era deja pregătită în mâna, iar când să o ridic pentru a vedea chipul persoanei, am observat ca mâneca robei îmi era îmbibată în sânge.