Calatorie in oceanul trecutului(Concurs RPG)

[Hermione McGonagall]

Hermione nu stia daca sa il creada pe acel baiat.Un Viperin in toata puterea cuvantului,un Viperin care mai tarziu le va face viata amara in timpul orelor de Potiuni.Un Viperin care isi va dedica viata lui Voldemort.Oare puteau fetele sa se increada in cel care ba trada toata comunitatea vrajitoreasca?Hermione cazuse pe gandrui.Desi Snape le vorbise mult prea rece,chiar si pentru el,fata vzu ceva ciudat in privirea lui,iar sub acel ton rece o nuanta aproape imperceptabila de blandete.Cu toate acestea Hermione le observa si chiar le simti mai bine decat o facuse vreodata cu o alta persoana.Acel ton o facu pe fata sa creada ca acolo s-ar putea afla medalionul lor.Acol s-ar afla biletul lor spre vechile lor vieti.'Vechile noastre vieti...suna atat de ciudat in acest trecut indepartat!Pentru noi,acei ani sunt vechi,dar pentru cei de aici sunt niste ani noi.'gandi fata in timp ce se intoarse spre culoarul de unde venise.Privirea ii cazu pe Snape.Nu plecase,ci ramasese acolo ascultandu-le.Privirea ii era atintita asupra Hermionei.Fata observa o nuanta blanda in privirea cercetatoare de pe chip.Din acea privire fata isi dadu seama ca Snape auzise toata conversatia si aflase ca ele nu erau din acea lume.
"Mary...."sopti Hermione uimita.
Mary se intoarse si ea si observa ca Snape isi lega sireturile de la incaltari.Oare de ce nu il auzise nicio fata?
"Tu..nu trebuia sa pleci?"intreba Mary rece.
"Poftim?Este cumva culoarul tau?Este al tuturor...pot pleca cand vreau si unde vreau.Nu imi spui tu ce sa fac.Despe ce vorbeati?"spuse Snape iritat cu privirea atintita in continuare asupra Hermionei.
"Te intereseaza?"intreba rece Mary.
"Noi...ar trebui...sa plecam.Inca...avem un medalion de gasit."interveni Hermione.
Era tulburata.Oare de ce se simti atat de ciudat in timpul convorbirii dintre Mary si Snape.De ce o deranjau raspunsurile ironice si reci ale lui Mary?Nu intelegea....si nu indrasnea sa o intrebe pe Mary.Oare asta era dragoste?Hermione nu mai fusese niciodata indragostita...oare Snape era prima ei dragoste?Stia ca este imposibil.Teoretic vorbind Snape este cu aproape 40 de ani mai mare decat Hermione si pana si in acest trecut era mai mare.Oare destinul hotarase ca Hermione sa se indragosteasca de profesorul ei de Potiuni cand acesta era elev?Hermione isi scutura capul incercand sa alunge acele ganduri si acele intrebari.'Este ridicol...Nu pot fi indragostita de Snape.Trebuie sa fiu nebuna.'gandea Hermione.
"S-a intamplat ceva?"intreba Mary vazandu-si prietena cufundata in ganduri.
"Nu...De ce s-ar intampla ceva?"spuse Hermione,desi stia ca nu se pricepea la minciuni.
"Nimic..Doar te vedeam ganditoare."spuse Mary banuitoare.
"Ma gandeam la probabilitatea ca medalionul sa se afla in acea incapere."spuse Hermione.Daca langa ea s-ar fi aflat bunica ei,asa cum o cunostea Hermione,si-ar fi dat seama ca minte dupa cuvantul pompos pe care il folosise.Cand mintea se ascundea in spatele acelor cuvinte.Din fericire langa ea se afla Mary.

Fetele incercau sa gaseasca acel tablou de care le spusese Snape.Intr-un final il gasirea,iar dupa ce batura de trei ori in el si spusese cuvantul magic,tabloul se dadu la o parte aratandu-le culoarul.Hermione incepea sa creada ca medalionul chiar s-ar putea sa fie acolo.
Fetele pasira sigure in culoar.Dupa ce facure 10 pasi tabloul se dadu inapoi lasandu-le pe fete in bezna.Isi aprinsera baghetele si isi continuara drumul.Intr-un final ajunsera la o usa.O deschisera,iar cand intrara inauntru le cazura baghetele si ramasesera cu gurile deschise.
Camera era plina de aur si pietre pritoase,coroane cu diferite inscriptii,baghete de aur sau argint,cufere de tot felul pline cu diferite bogatii.Hermione stia ca Dumbledore are cateva bogatii,dar nu atat de multe.
In mijloc domina medlionul atarnat de gatul bustului lui Viperin,fondatorul casei Viperinilor.Mary ridica bagheta incercand sa il cheme,dar Hermione o opri.
"Nu poate fi adus prin magie,ai uitat?Trebuie sa il luam cu mana!"
"Cum crezi ca putem trece prin aceste bogatii?"intreba Mary,dar nu primi raspuns deoarece Hermione porni spre medalion.Fiind micuta reusi sa se strecoare pana la madilon luandu-l si aducandu-l la Mary.
"Asa."spuse Hermione zambind.
"Bun...acum ar trebui sa il atingem amanoua."spuse Mary.
Hermione il puse pe podea,apoi il atinse impreuna cu Mary.Fetele simtira o pulsatie care le arunca pe podea.Hermione se lovi la cap lesinand.
Se trezi jumatate de ora mai tarziu pe un pat de spital alaturi de McGonagall,Dumbledore si Mary.Incerca sa se ridice,dar McGonagall o opri.
"Ce s-a intamplat?"intreba Hermione in soapta.Avea o durere groaznica de cap.
"Medalionul ne-a aruncat si tu te-ai lovit la cap si ai lesinat."explica Mar cu voce tremuranda.
Hermione se uita urat la Mary cand pomeni de medalion,iar fata observa si spuse:
"Stiu totul!M-am speriat asa ca m-am dusa la doamna profesoara.M-a intrebat cum am ajuns acolo si i-am explicat tot."
"Totul?Chiar totul?"intreba Hermione cu ochii plini de speranta.
Spera ca Mary nu ii spusese ca ea va fii viitoarea ei nepoata.
"Totul!"spuse Mary lasand privirea in jos.
Hermionei i se umplura ochii de lacrimi dar reusi sa si le stapaneasca.

Hermione si Mary intrara impreuna in Marea Sala pentru a lua cina.Mai trecuse o zi in care ele ramasesera prinse acolo.Nu numai ca medalionul nu le trimisese inapoi,dar aflasera si Dumbledore si McGonagall povestea lor.
Se despartira pentru a se asezara la mese lor.In treacat privirea Hermionei ii cazu asupra lui Snape.Observa ca si acesta se uita la ea.

"Noapte buna,Mary!Sper ca maine sa gasim ceva."spuse Hermione,dupa cina.
"Noapte buna,Hermione!Si eu sper asta."spuse Mary,apoi fetele se despartira indreptandu-se spre dormitor.