Bella Emily Rose

[Bella Emily Rose]

Draga jurnalule,

[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>

M-am gandit sa iti scriu povestea mea de dragoste...mai degraba zis...sfarsitul ei...
Era o dimineata destul de luminoasa de octombrie;11 octombrie...Durerea de stomac cu care m-am trezit nu se datora oboselii sau a mancarii, ci mai degraba din cauza evenimentelor ce aveau sa se intample in ziua aceea. Astazi trebuia sa inchei o relatie pe care abia o incepusem.... Trebuia sa se termine. Imi tot repetam in minte “nu vreau sa il neindreptatesc nici pe el.. nu sunt eu unica in lumea asta.. nu sunt nici prea frumoasa nici prea desteapta, dar am facut tot ce imi statea in puteri ca totul sa fie bine.. sa nu se termine”. Simteam ca durerea de stomac se accentueaza. Simteam ca ma sufoc.. m-am imbracat repede si am iesit. Nu l-am lasat niciodata sa astepte pana acum si nu puteam sa o fac nici de data asta... in cateva minute am ajuns la locul intalnirii, ca de obicei ajunsesem prima. Dupa cateva minute il vad apropiindu-se cu pasi grabiti spre mine cerandu-si scuze de intarziere....Nu stiam unde am putea vorbi linistiti asa ca am decis sa mergem la o cafenea...

"- Mi-e frig." am zis eu.. de fapt acesta a fost singurul cuvant rostit pana ce am ajuns la cafenea.
El s-a apropiat de mine,incercand sa ma incalzeasca si strangandu-ma mai tare de mana.
- Vrei sa-mi zici ceva? zise el uitandu-se in ochii mei...privirea lui profunda m-a facut sa imi rascolesc gandurile...simteam cum ma dezbraca din priviri...
"- Da", ii raspunsem eu apoi cu un glas putin tremurat.
El devenise curios...
"-M-am gandit ceva timp si am ajuns la concluzia ca ar fii mai bine sa ne despartim..."
El ma privise pentru o secunda apoi zise:
"-Asta e ceea ce simti cu adevarat?"
Nu vroiam sa il mint...asa ca am decis sa ii spun adevarul...sa ii vorbesc din inima...si sa ii spun ceea ce simt...
"-Sentimentele mele pentru tine sunt foarte puternice...si simt cum ard in interiorul meu...dar nu mai putem continua asa...toata lumea e impotriva noastra...nimeni nu mai vorbeste cu niciunul dintre noi..pana unde crezi ca vom ajunge asa?"
"-Poate ai dreptate...dar sa stii ca nu regret nici o clipa ca am fost cu tine si sper ca nu te-ai indoit nici o secunda de sentimetele mele."zise el,iar in privirea lui se citea tristetea care era si in ochii mei.Se apropie de mine si ma saruta pentru ultima data.Stateam la masa ca doi straini acum.
"-Nu ar fii mai bine sa mergem?"am intrebat eu.
"-Eu as vrea sa mai stau putin singur,daca nu te deranjeaza."
"Aa..nu...nu e nici o problema...tinem legatura...papa..."am iesit in fuga cu lacrimi in ochi.Nu imi venea sa cred ca se terminase totul.Oare asta era ce vroiam cu adevarat?Pana acum eram sigura ca eram in stare sa renunt la tot pentru el,dar stiam ca il va afecta si pe el sa nu mai ii vorbeasca nimeni in aceasi masura in care m-a afectat si pe mine sau chiar mai rau.
Cand am ajuns in casa incercam sa imi opresc lacrimile,dar nu puteam.Simteam ca lumea me se prabusise,dar trebuia sa merg mai departe.
Cand am vorbit cu el,mi-a spus ca nu stie cum se va abtine sa nu se apropie de mine,cum isi va tine sentimentele in frau.La asta ma gandeam si eu...Amandoi am ramas cu sentimente puternice...
Ceilalti au inceput sa vorbeasca din nou cu mine,dar asta intr-un fel nu ma incalzea cu nimic.Ma simteam singura;uneori ma simteam atat de singura incat eram in stare sa plec undeva in lume,dar stiam ca nu pot face asta.Cand il vad,cand se apropie de mine, toate sentimentele mele reinvie si incep sa rosesc.
Nu stiu daca voi reusi sa il uit...aproape in fiecare secunda mintea imi zboara la el....dar oricum tin foarte mult la prietenia lui...e un baiat minunat..si daca nu mai putem fii impreuna sper sa ramenem

prieteni...