Intalnirea la miez de noapte...

[Raizen Isildur]

Încãperea era slab luminatã, doar douã lumânãri aproape terminate pe masa la care stãteau cele douã fete. Stia cã cã nu era frumos ce fãcea, dar îi plãcea sa asculte fetele vorbind între ele, mai ales când aveau impresia ca nu e niciun bãiat prin preajmã. Nu se miscã de pe scaun nici dupã ce liniºtea se aºternu peste încãpere. Tãcut ca o umbrã. Continuã sã le priveascã zâmbind pânã când durerea din genunchi îi aminti de o anumitã întâmplare din ziua precedentã. Încercã sã alunge gândul ºi durerea. Calm ca apa liniºtitã. Totuși nu era tocmai ușor.

Trebuia neaparat sa-și întindã piciorul și oricum era timpul sã se arate, așa cã se ridicã brusc în picioare și fãcu un pas înainte, lãsându-și chipul luminat. Fetele arãtau suprinse.. și pe bunã dreptate. Nu era chiar ideea lui despre a face prime impresii, însã.. se mai întâmplã. Pentru câteva clipe care i se pãrurã o eternitate, nimeni nu scoase un sunet.

„Eu sunt Raizen... Mã bucur sã am companie la o orã atât de târzie.” zise el spãrgând tãcerea. Zâmbi prietenos și clipi așeptând un rãspuns.