Emotie de toamna

[Guest]

O mireasma dulceaga ii inunda simturile si ii incetinea gandirea.Acel miros puternic de cires ii provoca un discomfort inevitabil si nu venea singur,ci insotit de un chip teribil de cunoscut,un zambet de nesuportat si o voce din cele mai neatragatoare.
In ciuda incercarilor sale,limitate,de altfel,de starea de somnolenta in care se afla,nu isi putu aminti deloc carei persoane ii asociaza mirosul de netolerat.
Dandu-se batuta,arunca cat colo patura calduroasa din lana si se lasa prada racelii specifice anotimpului de toamna.Instinctiv,isi impreuna picioarele sub camasa de noapte si isi freca pleoapele lipite de somn.
Dormitorul fetelor de la Ochi-de-soim se transformase intr-una dintre casutele de papusi ale Incuiatilor.Nori de pudra alba si fard roz invaluiau intreaga incapere,iar posibilitatea ca va muri innecata intr-o mare de panglici si dantelelute i se parea din ce in ce mai probabila.
„Femei...” isi spuse Maya in gand,chicotind si ignorand cu desavarsire ca ea insasi era una dintre ele.Nu ca ar fii fost una dintre acele fete baietoase,ba chiar i se pareau ridicole si ii placea sa isi puna in valoare feminitatea.Nu dorea,insa,sa dea nici in extrema acelor mironosite cu mai multe sticlute cu oja decat carti citite,asa ca se tinea,pe cat posibil,departe de lumea cu pricina.

„Diseara este Balul de Craciun,dar banuiesc ca nu te intereseaza prea mult.”veni si raspunsul dispretuitor,pe care nu avea nici cea mai mica intentie sa il ceara,din partea unei soimarite.

Lipsa ei de entuziasm fata de evenimentele importante din Hogwarts,ca acesta,in comparatie cu patima si nerabdarea colegelor sale,o aduceau pe Maya intr-o postura negativa,aproape intotdeauna.
Bruneta zambi ca pentru sine,caci de data aceasta avea sa faca ceva ce ii va suprinde pe toti.Va merge la bal,ca si cum n-ar fii pierdut clipe pretioase in favoarea vietii sale sociale.
Fara nici o tragere de inima,privi la ceasornicul de pe perete.Lipsite de orice compasiune,acele metalice indicau clar si dureros ora 18 dupa-amiaza.
Fata se ridica din pat,injurandu-si propia insomnie si declarand doliu celor trei sferturi de zi pe care le pierduse ascunsa sub plapuma.
Cufarul ei era o dezordine totala,iar ciorapii improscati cu cerneala violet nu parea un inceput prea promitator.
Dand la o parte cateva manuale,un ceaun si niste dulciuri,reusi sa ajunga,in sfarsit,la mormanul de haine.O multime de plovere de culoare inchisa,cateva fuste negre,niste blugi rupti...nimic care sa se potriveasca unei seri elegante.
Tocmai cand se resemnase ideii ca va fi nevoita sa imprumute vreo ciudatenie roz,impopotanata si de prost gust,de pe fundul cufarului sclipi portita de salvare.O rochie de culoare visiniu inchis,cu maneci lungi,fara umeri,lunga pana la genunchi,o astepta numai pe ea.
Dupa doua ore de pregatire intensa,aidoma „femeilor”,Maya cobora scarile spre Marea sala,sigura pe ea si avand in picioare clasicii pantofi negri,cu toc.
Rochia eleganta rosu inchis,parul ondulat si lasat pe spate,buzele pictate cu ruj aprins si colierul din perle,strans pe gat,o faceau sa para cu totul alta persoana decat vechea adolescenta cu blugi rupti.
Marea sala gemea sub greutatea a zeci de elevi dornici de distractie:unii radeau din cine stie ce gluma,altii se napusteau asupra delicateselor gatite de spiridusi,dar majoritatea se aflau pe ringul de dans.
Cu elanul taiat de la bun inceput,Maya isi umplu un pahar cu vin dulce,incercand sa nu priveasca cuplurile fericite care valsau la cativa metri de ea.
In mod obisnuit,nu lasa singuratatea sa ii afecteze starea de spirit,dar cum la sfarsitul fiecarei petreceri ajungea sa danseze cu fete,pe Suroriile stranii,printre aburi de alcool,nu se putu abtine sa nu isi planga de mila.
„Imi acorzi acest dans?” veni intrebarea absolut surprinzatoare din partea unui baiat din anii mai mari.Fata il cerceta cu o rapiditate uluitoare:era inalt,destul de bine facut,cu parul castaniu deschis,pana la umeri si ochii caprui spre verde.Purta o pelerina festiva neagra,din piele de dragon,ceea ce ii dadea un aer oarecum sumbru,dar in acelasi timp atragator.
Raspunsul veni cu o urma de ezitare,pe care Maya nu si-o putu ascunde,caci banuia ca bietul om ori e pe moarte,ori nu este in deplinatatea facultatilor mintale.

„Muzica e prea lenta si romantica pentru gusturile mele.Ce zici de o plimbare in jurul lacului?”

Baiatul ii zambi usor amuzat si apucand-o de talie,isi facura drum impreuna prin aglomeratie,izbutind in cele din urma sa iasa pe domeniul castelului,
Sub cerul de un albastru marin adorabil,invelit de o puzderie de stele,intreaga natura se pastra nemiscata,parca temandu-se ca nu care cumva sa tulbure fragila liniste care puse stapanire asupra-i.
Doar cate vreo pereche de indragostiti indraznea sa infrunte tacerea,dar datorite unei timiditati copilaresti,se retrageau numaidecat.
Atmosfera placuta a noptii reusi sa o binedispuna pe Maya,care se hotara sa ii acorde o sansa si sa il cunoasca mai bine,inainte de a da verdictul final.
Nu avea nici un motiv sa regrete decizia facuta,drept dovada un sfert de ora mai tarziu radeau amandoi in hohote,la adapostul unei salcii batrane.
Se parea ca il cheama Jeffrey,dar prefera sa i se spuna mai simplu Jeff,avea sange semipur si era un Cercertas veritabil,nu facea parte din echipa de Vajthat a casei lui,dar obisnuia sa joace mereu cu prietenii si fratii mai mari.

„Si atunci Cautatorul lor s-a napustit asupra Balonului ghiulea,care l-a dezechilibrat si...” se opri din povestit,lasandu-se batut,in fata rasetelor de necontrolat ale fetei,si incepu sa rada si el,mai mult de comicul situatiei,decat de saracul Cautator.

„Scuze...”ingaima Maya,revenindu-si cat de cat in fire si incercand sa adopte o atitudine ce se vroia a fii cat mai serioasa,fara prea mare succes,insa.

Out of character:Continui mai tarziu,promit.