Equinox

[Desiree Rose Goth]

Phiuuu...ce capitol lung.
Un capitol dedicat celor care adora hainele

Capitolul 3


Da,se vedea ca planul imi iesise cat se poate de prost.
Si trebuise sa suport cuplul si in club;sa ma uit la ei cum dansau hip-hop,sa vad cum isi intindeau mainile unul spre altul in timp ce mancau.Dar cel mai dureros moment a fost cand s-au sarutat in pasi de dans-un sarut lung,tandru-,apoi cazand amandoi pe jos si razand de cat de impiedicati erau.
Nu aveam nici o tinta in viata.
Si ma enervau si sentimentele care ma macinau pe interior.Ura pentru Melissa,de exemplu.Si suparare si tristete ca am fost respinsa de Sean.Pana atunci niciodata nu m-a respins vreun baiat.
Am tremurat de suparare si m-am trantit pe pat,cu castile in urechi,rugandu-ma ca Melissa sa moara in somn sau ceva de genul acesta,
Adevarul era ca nu o iubisem niciodata.Era o fata prea prostuta,prea naiva,prea increzatoare in oamenii din jurul ei,observand numai bunatatea,nu si rautatea.Mereu am fost geloasa pe ea din cauza ca tatal meu,Henry,o iubea mai mult pe ea,iar pe mine ma ignora mereu.Numai Vanessa,mama mea,avea incredere in mine si ma sustinea in toate lucrurile pe care le faceam,indiferent daca jucam poker sau daca invatam.
Mereu am fost geloasa pe ea,mai ales din cauza scolii;mereu lua note mai mari decat mine.O data chiar a luat premiul intai la un concurs de matematica.Melissa era mereu inconjurata de multi prieteni,care o considerau cea mai buna fiinta din Univers.Probabil ca asa si era,dar vroiam si eu sa primesc laudele astea macar o data in viata.Singura mea prietena era Aoede;celelalte fete se fereau de mine,barfindu-ma si aratandu-ma cu degetul pe la spatele meu.Dar mie nu-mi pasaoar erau toate niste t*rfe.
Iar noi doua nu semanam deloc,nici pe dinafara,nici pe dinauntru.Mereu m-am intrebat daca eram adoptata sau gasita pe strada,caci nici macar cu tatal meu nu prea semanam.Henry avea ochi caprui si parul blond,iar mama avea ochi albastri si parul castaniu.Ehh,macar aduceam putin cu mama.
Dar nu mai puteam suporta tacerea si linistea.Imi venea sa tip,numai s-o sparg odata.Asa ca m-am hotarat sa ma consolez singura,luandu-mi propriul meu card Visa(il primisem cand implinisem 15 ani)si furisandu-ma afara,spre cladirea mea preferata:mall-ul.Daca tot erau reduceri,de ce sa nu-mi iau niste bratari de la Meli-Melo sau blugi stramti marca Channel?
Raiul meu.Vazand din nou semnul pe care scria “Reduceri” m-am calmat instantaneu si m-am dus sa tropai prin magazine,luand toate hainele pe placul meu.
Lista cu haine era imensa.Puneam pariu ca trebuia sa platesc foarte mult cand va veni factura Visa.Nu rezistasem sa-mi iau o esarfa de la Kenvelo,cu 50 la suta reducere sau fustita de blugi de la Takko.Asa eram eu:cheltuiam fara sa ma uit la factura,ca o fetita rasfatata ce primea orice dorea….Factura probabil avea maxim….300 lei cel mult…3 milioane in lei vechi….nu putea fi mai mare…
Insa am fost socata cand a venit postasul,2 zile mai tarziu.Mi-am inclestat degetele pe factura,hotarata sa o scot din plic,stiind ca nu e mare…Am citit apoi acea foaie blestemata,innegrita de atata scris:

Kenvelo(Hmmm…..esarfa,blugii,tricoul cu decolteu in forma de V….)
Nike(Ohhh…magazinul ala tampit)
Meli Melo(Cele 3 coliere si 2 bratari)
Takko(Haine-esential)
Libraria Alexandria(Ce cautam eu acolo??!Aaa…topul de hartie,stiloul,caietele si alte chestii inutile pentru inceperea scolii)
Kaufland(Ei,bine,orice om trebuie sa manance)
BamBoo(Statuete decorative pentru camera mea)
Heartbeat(mereu beau sampanie sau whisky la club)
Forever21(fiecare om are dreptul sa cumpere haine pe Internet)
La Pizzeria(fiecare are dreptul sa manance la pizzeria cu cea mai buna prietena)
Leonardo(Pai…..fiecare om are nevoie de papuci…
Channel
Prada......


Lista era mult prea lunga.M-am uitat mai mult la total.
1500 de lei??!!!15 milioane de lei??!!
Am intrat in panica.De unde puteam face rost de atatia bani??!!
Solutia mi-a picat imediat.Parintii….parintii mereu aveau bani!
Am alergat spre sufragerie,alunecand putin pe parchet de entuziasm.Cu siguranta ca aveau sa ma certe,dar asta era.Cel putin factura va fi achitata si voi putea cumpara in continuare tot ce vroiam.Parintii aveau solutii la toate.
Ei stateau la masa lunga de stejar si discutau in soapta.Din cate am auzit eu,se certau in legatura cu niste cheltuieli facute la un bar si factura de la electricitate….sau ceva de genul acesta.Cand m-au auzit pasind peste pragul de la sufragerie,au tresarit speriati si au terminat conversatia.
“-Ce e,Aalyah?”intreba mama calma.”Ne-ai speriat.”
“-Pai…mama…tata….a venit factura de la Visa….uuhhh…”
Nu mai stiam ce sa spun.Eram fara cuvinte.Oare ce-ar fi spus ei daca ar fi aflat ca fiica lor avea 1500 de lei la factura?Probabil am depasit recordul mondial la nivelul 16 ani.
“-….cred ca mi s-a dat factura altei persoane….pur si simplu e mult prea mare…”
Tatal meu a insfacat brutal factura si s-a pus pe citit.
“-E a ta,Aalyah.Nu minti.Uite….ai fost cu Aeoede la restaurantul La Bella….statuetele is de la BamBoo….ohhh,doamne….”
“-Cat de mare e factura?”intreba Vanessa.
“-1500 de lei”,ii raspunse Henry uluit,intorcandu-se spre mine ca un vultur ce isi insfaca prada.”Domnisoara,nu ti-am spus sa nu mai cumperi haine??!”
“-Erau reduceri”,am spus cu lacrimi in ochi.
“-Pentru numele Lui Dumnezeu,Aalyah!”racni el.”Daca ti-ai cumpara toate hainele la reduceri de pe pamant ar trebui sa vindem casa!Desi probabil ca o vom face…”
“-Ce vrei sa spui?”l-am intrebat eu.”Doar nu…”
“-Henry a fost dat afara astazi.Nu mai are slujba”,spuse mama simplu.
M-am uitat neincrezatoare la parintii mei….doar trebuiau sa glumeasca,ca sa ma sperie…nu era posibil ca tata sa nu mai aiba slujba….
“-Da,asa este”,spuse Henry.”Si acum,pe timp de criza e asa de greu sa te angajezi...mai ales ca profesor.Si vreau sa fac sa intelegi gravitatea greselii tale.Te vei angaja,ca sa platesti factura,caci noi nu iti vom da bani.Nici macar nu avem.Trebuie sa inveti din greselile tale,Lily.”
M-am uitat disperata spre mama;doar trebuia sa spuna si ea ceva:ca nu era nevoie sami iau o slujba,ca se va angaja ea undeva….
Insa Vanessa nu spuse nimic.
Atunci am izbucnit furioasa:
“-Off!Sunteti atat de inumani!Va urasc!”
Am urcat nervoasa scarile din mahon spre camera mea.Insa atunci mi-a venit o idée geniala.
Sean cu siguranta avea bani.Trebuia sa aiba.Si in acea zi,el era la biblioteca,invatand cu Melissa.Cum puteam rata sansa asta?Daca gaseam bani sa platesc factura,nu mai trebuia sa ma angajez nicaieri.
Si poate ca daca m-ar fi vazut la biblioteca,ar fi crezut ca imi plac cartile.Un pas in plus spre relatia noastra.