DUST

[Lizzie Craig]

Capitolul 2 - Initializare

Tremuram de frig. De ce mi se intampla mie asta?! De ce eu?!
Am privit pentru a saptea oara ceasul devenind din ce in ce mai nervoasa. Secunda cu secunda... Stiam ca intarziase o ora. As fi putut trece peste asta. Dar faptul ca avea mobilul inchis ma enerva din ce in ce mai mult...
Am inceput sa ma plimb nervoasa pe trotuar. Daca nu ar fi aparut in cel mult o jumatate de ora, mai mult ca sigur luam un taxi. Am privit in jur. Strazile erau aproape pustii. Eram printre singurele persoane de pe trotuar. Apoi m'am gandit ca mai sunt abia vreo saisprezece ore pana la decolarea urmatorului zbor.
Am marait. Simteam cum furia mi se scurge prin vene. Era ca o otrava...
"Alice!" s'a auzit o voce chiar... din fata mea. Am ramas perplexa. Cheliosul care, pe parcursul acestei ore devenise si el din ce in ce mai grabit si mai speriat sa uita intrebator la mine. "Ah... scuzati'ma! V'am confundat..."
"Oh... Nu cred! Dumneavoastra sunteti domnul McCiny?" simteam cum respiratia mi se oprea. Erau niste clipe sufocante.
"Da... chiar eu!" a spus surprins. "Ma cunoasteti?"
Nu se poate! Aproape lesinasem! Cel pe care il asteptasem era in fata mea de la bun inceput! Imi simteam din nou furia crescand.
"Unchiule, chiar sunt Alice."
Un zambet fortat a rasarit in coltul gurii.
Cand mi'a auzit raspunsul s'a facut rosu la fata. Poate... si el era nervos.
"Ah! La naiba! Sunt aici de cel putin doua ore!"
I'am inteles reactia. Si mie imi venea sa tip. L'am imbratisat pentru a'l linisti.
"Okz... sa trecem peste asta. Deja am inghetat. Si mai avem inca o ora de mers. Ar trebui sa ne grabim."
S'a uitat tinta in ochii mei si eu in ai lui. Abia atunci am observat cat de scund era. Am chicotit in sinea mea.

Ploua de zece minute. Ma simteam din ce in ce mai sufocata. Ne mai desparteau abia doi kilometri de Forks... Fiecare clipa parea palpitanta...
A oprit masina in fata unei case destul de mici... Nu mai puteam respira...