DUST

[Ginny Malfoy]

Din pacate sunt obligata in calitate de boona prietenaa a lui georgi sa va dau eu nextul..desigur trecut prin pwcile mele
ma rog..mai pe scurt georgi e saraca pedepsita [:-s trebea sa zic asta?] ma rog nu poate intra la calc si mi'a dat capitolul nou de la dust sa il pun eu) vedeti ca asta e nextul NOSTRU, ca l'am facut impreuna ce facem noi in ora cand ne plictisim:> de fapt stai..lucram la ficul lui lau=)) no..
la naiba.. IMPORTANT: capitolul pe care il pun acum e facut si de mine si de georgi adica stilul de scriere este o combinatie intre al meu si al ei:> sper sa fie smecher..lui georgi ii place si mie de fapt=))
bebe, te adoor>< [mesaje de amor catre georgi:> CLUBUL GAYLOR LA PUTEREE ]


Ploua. Peisajul reflecta pur si simplu monotonia din viata mea… schimbata si incerta asemeni ascensiunii unei frunze in padure. As vrea sa oftez privind trecutul, nu viitorul… As vrea sa stiu ce urmeaza… Sunt in ceata, sunt legata de maini si de picioare, nu pot inainta si nu pot vedea…

"Dumnezeule, cate haine ai? Dulapul asta da pe’afara!"
Mi'am dat ochii peste cap.
"Stai linistita, mai am doar patru bluze."
Defapt, mai am paisprezece si trei rochii de vara, dar nu e necesar sa afle.
"Tot nu crezi ca ai prea multe, nu?"
"Multe?!" m'am mirat eu. "Cunosc fete cu dulapuri triple…”
Nu m'am putut abtine si am scos limba.
"Cat e ceasul?" a intrebat Anne, devenind deodata nerabdatoare.
Am privit chestia aia mica de langa pat din fata mea si atunci mi'am dat seama de intunericul in care se scufunda incaperea .
"E aproape sapte." am mormait eu. M’am ridicat din pat si m’am apropiat de Chestie. Si da! Am ajuns sa dau nume obiectelor din jurul meu si sunt mandra de asta! Sau nu…
Stiu din vina cui o sa ajung la 60 de ani o baba senila! E vina ei… Reusisem sa estompez furia pe care o simteam mai devreme pentru cateva momente, dar nu e destul! Doi ani de impartit camera si patul…
M'am incruntat.
"Stiu la ce te gandesti." a obiectat Hannah razand.
"Poftim?" am tresarit eu.
"Nici mie nu imi convine sa stam sub acelasi acoperis."
Am ramas perplexa. Tocmai ma intrebam cum o fi viata in pod.
"Hai sa halim mancarea bunicii. Adica hai la masa. Nu vreti sa stiti cum face bunica atunci cand nu e ascultata.”
A ras singura parca de o gluma reamintita. Fata asta ma sperie cateodata.
Am intins mana dupa urmatoarea haina si am observat ca fundul valizei era gol. Dupa ce am cocotat'o pe dulapul ale carui usi le inchisesem, am privit'o intrebatoare pe Anne. Urmarea teatral viata de pe strazile din spatele geamului rece si inghetat. Caci da… stiu ca e o alta viata acolo, afara.
"Ai terminat." asta a sunat ca o replica obisnuita, desi, in mod surprinzator, aceasta a pus punct conversatiei.

Curand am facut cunostiinta cu Bunica. Bunica cu B mare. O batranica destul de impunatoare, cu un simt autoritar desavarsit - nici nu ma miram ca ea era, de o viata intreaga, asistenta sefa de la Liceul Forks. Acum inteleg de ce Hannah nu chiulise in viata ei. In al doilea rand, Lydia, profesoara noastra de biologie, este mama ei.