Un Craciun plin de amintiri

[Bell Evans]

Bell inca se gandea la bunicul sau, dar fu intrerupta de fratiorul sau, care ii sari in brate.
"Bellyshor, uite ce ti'am luaat!" tipa el, fericit.
"-Ia sa vedem, ce mi'a luat fratele meu preferat" raspunse fata, incercand sa se prefaca incantata.
"-Doar un frate ai, Bell" ii zise Rose, razand.
"-Scuteste'ma surioara" spuse si Bell, incepand sa rada.
Nate ii puse pe genunchi o cutie mare, frumos invelita in hartie albastra.
"-L'am ales impreuna cu tati" spuse copilul, zambind cu toti dintisorii.
"-Nathan, asta trebuia sa fie micul nostru secret" zise si tata, mustrandu'l cu blandete.
"-Multumesc, tata" sopti Bell, si rupse incetisor hartia. Inauntru gasi un tablou, dar stai..nu era tablou. Era o fotografie cu ea si bunicul, in ultimul sau an de viata, frumos inramata in cristal, mirosind puternic a orhidei. Lacrimile se adunara in ochii ei negri, si incepura sa curga pe obrajii palizi.
"-Nate, e minunat" ii sopti ea, iar baiatul o stranse in brate.
"-Nu plange, Bellyshor, nu vreau sa fi trista" murmura el, in parul fetei.
"-Nu plang pentru ca sunt trista, plang de fericire. E un cadou minunat" spuse Bell, zambind.
"-Acum, deschide'l si pe al meu si a lui Rose" spuse mama, si ii inmana o cutie mai grea de aceasta data. O deschise si vazu in interior o multime de dulciuri, carti, haine noi si un medalion misterios.
"-Acesta a fost al meu" spuse mama. "Dar ce il face special a fost persoana de la care l'am primit. Bunicul mi l'a daruit cand aveam 15 ani" spuse femeia, zambind cu nostalgie.
"-Deschide'l!" spuse si Rose. Cu maini tremurande, fata deschise medalionul micut, si inauntrul sau gasi un citat:
Uita trecutul, traieste prezentul si fi pregatita mereu sa infrunti viitorul.
Era scrisul lui..o stia..literele usor inclinate, scrise cu argintiu, i se intiparira in minte.
"-Nu as fi putut sa primesc niste cadouri mai frumoase" murmura Bell, si isi imbratisa intreaga familie. Acela era primul Craciun in care era cu adevarat fericita, dupa moartea bunicului...