Un Craciun plin de amintiri

[Bell Evans]

Rose veni in camera lui Bell dupa putin timp de la incheierea cinei. Amandoua mersera sa'i spuna noapte buna lui Nate, iar apoi Bell pleca in camera ei.
Statea intinsa pe patul albastru, cu baldachin spumos, uitandu'se pierduta la fotografia frumos inramata, si strangand medalionul la gat cand intrase sora ei. O lacrima uitata pe obraz o facu atenta pe Rose:
"-Bell, gata!!!" spuse ea, stergand picatura translucida.
"-Ok, scuze, e de mult acolo" raspunse sora sa, incercand sa zambeasca.
Rose o privi serioasa pentru cateva minute, dupa care se arunca si ea in patul mare si moale.
"-Patul tau e suuper bun, dormi singura aici?" intreba ea, curioasa.
"-Nuu, il aduc pe Voldy in fiecare noapte si stau la povesti cu el" zise Bell, sarcastica.
"-Asa deci. Si iti uiti sora" spuse si Rose, prefacuta suparata.
"-Sora care vorbeste coreeana si in somn.." o completa Bell.
Cele doua se uitara urat una la alta pentru cateva minute, dupa care izbucnira in ras si se ombratisara.
"-Off, Rosyshor, ce m'as face fara tine" ofta fata incetisor.
"-Ai fi mult mai linistita. Si nu ti'ar palavragi nimeni despre coreeana" raspunse Rose, zambind.
"-Ei, asta af fi ceva! Mi'ar placea!" spuse Bell, dar plati grav.
"-Ahaa" zise Rose si incepu sa o gadile.
Bell incepu sa rada din cauza surorii sale, si curand cazura amandoua din pat.
"-Clar, am facut'o si de data asta" zise Rose, inca razand.
Nu dura 2 minute, ca si veni tatal in camera lor.
"-Data viitoare cand am sa va las pe voi doua sa dormiti in aceeasi acamera, am sa'mi aduc aminte sa demolez si casa. Nate doarme la ora asta" spuse el, usor amuzat de fiicele sale, care stateau pe covorul cu reflexe azurii.
"-Scuze, tata" murmurara cele doua, aparent triste.
"-Mai incet, ok? Si noapte buna, asta daca vrei sa dormiti in noaptea asta" completa Robert, dupa care iesi din camera.
"-Ulalaa, hai sa demolam noi casa, asa, ca supriza intarziata de Craciun" propuse Bell, razand.
"-Ehee, Bellyshor, nu stiu ce s'ar intampla" raspunse sora sa, razand.
"-Ok, acum serios, ce facem???" intreba Bell, prefacandu'se serioasa.
"-STIU!!!" tipa Rose.
"-Oh, nu! NU COREEANA IAR!!!!" striga si Bell, socata cu gandul la o lectie de coreeana.
"-Ba daaaa" spuse Rose fericita.
"-BA NUUUU!!" chicoti Bell. "Am eu o idee, hai sa spunem povesti de groaza, ca in tabara aia" propuse fata.
"-Cand eu stateam la tine in brate, si tu iti tineai capul in parul meu, amandoua fiind speriate desi stiam povestea?" intreba Rose, amuzata.
"-Dapp" spuse sora sa. "Incepe tu"
"-Ok, deci..."
Intr-o noapte cu luna plina, un grup de prieteni au hotarat sa vada daca legenda era adevarata. Au mers in cimitir, dar unul dintre ei nu a indraznit si a hotarat sa ramana la intrare. Baietii au inceput sa alerge prin cimitir si o buna bucata de timp nu s-a intamplat nimic. La un moment dat, baiatul ramas in afara cimitirului i-a vazut pe ceilalti indreptandu-se spre el cu niste ochi mari si iesiti din orbite.
A inceput sa tipe, iar oamenii care locuiau in apropierea cimitirului l-au auzit si i-au venit in ajutor. Cand au ajuns, baietii erau morti, iar cel care ramasese in afara cimitirului a amutit si nu s-a putut afla nici pana azi ce se intampla, de fapt in acea noapte cu luna plina...
"-Mai traiesti??" intreba Rose, uitandu'se la Bell. Aceasta nu dadea niciun semn ca ar fi speriata.
"-Dap, aproape am adormit" zise ea relaxata, razand. "Hai, e randul meu sa povestesc...."