Un Craciun plin de amintiri

[Rose Evans]

Bell se uita cu atentie, incercand sa gaseasca semnificatia ascunsa a citatelor.
Soarele iernatic era sus pe cer, imprastiind raze gingase pe zapada neatinsa. La atingerea razelor, fulgii de nea se topeau prefacandu-se in cristale transparente pe pamantul uscat. Vantul vajaia timid prin acea mare de alb, lasand in urma lui fiori reci de iarna.
Dupa vreo 10 minute de meditatie, Bell, tresari, apropiindu-se de statuie.
" - Rose, uite-te putin aici." zise fata aratand cu degetul spre primul citat. Cineva curajos, cu inima sincera si curata, poate strapunge pana si o piatra
" - Da, il vad. Ce e cu asta?"
" - Pai, stii, asta e statuia care ii infatiseaza pe Harry Potter si parintii lui."
" - Pai, da, dar eu nu am vazut-o niciodata cu ei. Tu ai vazut-o?" intreba Rose curioasa.
" - Nu tocmai. Dar, cand Harry Potter a vazut statuia, el vroia sa vada ceva ce are legatura cu el. Noi niciodata nu am vazut acest monument gandindu-ne la istoria lui. De fapt, noi nu i-am acordat prea mare importanta."
" - Da, pana acum..." adauga Nate entuziasmat.
" - Atunci, haideti sa mai trecem o data pe aici, dar de data asta sa ne concentram asupra faptelor ce s-au intamplat aici cand a venit Voldemord.
Cei trei frati plecara, luand-o pe o carare pietruita. Dupa ce erau suficient de departati, se intoarsera, apropiindu-se cu grija de mijlocul pietei. In acelasi timp incercara sa-si directioneze atentia asupra ce stabilisera. Rose se gandea cu emotie daca vor reusi. Daca nu erau suficient de curajosi sau daca nu aveau o inima destul de curata?? Intrebari de genul asta ii tulburau mintea, dezorientand-o. Pentru scurt timp nu se mai gandi la nimic. Insa erau foarte aproape de statuie si isi zise ca nu puteau rata asta din vina ei. Se mobiliza rapid si inainta langa sora ei. Cand trecura prin dreptul monumentului, acesta incepu sa se imste incet, transformandu-se treptat intr-o statuie a trei oameni. De fapt o femeie cu parul lung, carliontat, un barbat cu ochelari si cu parul ciufulit si un bebelus tinut grijuliu de bratele parintilor.
" - Am reusit!" izbucni Nate.
" - Da, aboni. Pana la urma ne-am dovedit demni de a vedea aceasta statuie." ii raspunse Rose.
Bell era captata deja de un scris mic, aproape indescifrabil de pe fruntea copilului.
" - Veniti putin!" ii chema aceasta incruntata.
Rose se apropie de sora sa si citi cu voce tare literele scrijelite.
Odata ce curajos te-ai dovedit, in aventura vei putea porni.
" - Si ce poate sa insemne asta??" intreba nerabdator fratiorul lor cel mic.
" - Nu stiu. E ciudat, adica cu siguranta are vreo legatura cu celelalte doua." zise ganditoare Bell
Rose se aseza jos, in zapada rece si privi cerul plumburiu. Oare vom gasi raspunsul?? Oare vom putea porni in aceasta aventura??
" Ia stati putin..." ii intrerupse ea"... Aventura....Hmmm , cred ca se refera la gasirea comorii pastratorului. Asta e legatura, nu?"
" - Da, dar nu e nici un indiciu care sa ne spuna unde e...."
" - Dar, primul citat ce zicea?" intreba Rose sperand ca putea sa-si dea seama de semnificatia cu ajutorul primului indiciu.
" - Cineva curajos, cu inima sincera si curata, poate strapunge pana si o piatra!" ii reproduse Nate.
" - Prima parte, deci e rezolvata, dar ce inteles are a doua parte?? poate strapunge pana si o piatra??
" - Pai eu zic ca se refera la transformarea statuii..." facu Bell spulberandu-i toate sperantele surorii sale.
" - Da. Cred ca ai dreptate." accepta fata indreptandu-se spre statuie si examinand-o cu atentie. Bell se apropie si ea, dar se impiedica de...hmmm ...habar n-am...cred ca de zapada, ca nu mai era nimic pe acolo .Pentru a nu cadea in cap, si pentru a nu-si rupe gatul, se agata de coltul statuii, impingand-o. Chiar atunci, monumentul inatact, se muta facand loc unui tunel sumbru, ce cobora in adancuri intunecate, si foarte friguroase...brr...