Bella Emily Rose

[Bella Emily Rose]

Visul meu cu ochi albastri

[URL=http://picasion.com/][img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2230p75-bella-emily-rose">conectat pentru a vedea acest link]</span>


Visul meu cu ochi albastri… ai pasit printre sentimentele unei fete imune la realitate.
Imi amintesc seara aceea de la inceputul lui decembrie. Am plecat de la ultima ora de mate, bleah, oricum nu'l puteam suporta nici pe profu'. Mi'am pus castile si am inceput sa merg spre "locul meu". Era cladirea aceea neterminata din centrul orasului, cea inalta din care vedeai lumea agitandu'se masinile formand lungi coloane, civilizatia aceea fara sfarsit. Si cand ningea, mai ales atunci, iubeam cum se vedeau fulgii de zapada in lumina orasului.
Cand am ajuns pe acoperis, am vazut un ghiozdan. Ma intrebam cine ar fi venit la ora aia aici si era pentru prima oara cand imi simteam locul invadat.
" OH! Cine e baiatul ala?" voiam sa ma enervez, dar pana si asta mi'era lene sa fac. Am ramas in spatele lui si il priveam cum mazgalea ceva pe o foaie.
" frumos…" am spus eu incet. A tresarit si ma privea cu niste ochi mari si uimiti, albastri si limpezi ca un ocean. Am zambit si l'am intrebat ce face aici. S'a linistit si mi'a spus ca vine aici de obicei, il inspira locul asta si simte ca de desprinde de realitate. Exact cum simteam si eu.
Am facut cunostina. Il cheam Cris. Pana la urma acea zi nu era tocmai oribila. Imi facusem un prieten. Orele treceau usor, vorbisem atat de mult… Telefonul suna. Era mama care zbiera sa ma duc acasa. El s'a oferit sa ma conduca. Nu am refuzat, doar eram prieteni, poate chiar foarte buni prieteni. Ne dezvaluisem atatea lucruri, atatea amintiri incat credeam ca facem parte unul din celalalt. A ramas sa ne vedem a doua zi acolo. M'a sarutat pe obraz si apoi a plecat. Am ramas cateva secunde sa ma uit dupa si el am urcat.
Radiam! Azi ieseam cu o ora mai devreme si am fugit spre centrul orasului, "centrul" nostru. Am ajuns inaintea lui. Sau eu credeam asta. M'a luat in brate de la spate si am intors capul. Ce frumos era de aproape, era ca un inger din vis. Simteam cum ma strangea stomacul si cred ca ma inrosisem.
Ne'am asezat pe ghiozdane si ne uitam la fulgii care ni se topeau in palme. A scos o foaie. Era desenul de ieri, doar ca mai aparea o persoana in el, o fata, EU. Mi l'a dat si m'a sarutat iar pe obraz. Si i'am simtit caldura buzelor care s'a transmis in tot corpul meu.
Mi se facuse frig… a observat si m'a strans in brate. Era atat de bine si credeam ca o sa adorm. Auzeam o voce vaga.. el canta. Si am ramas acolo ore bune si telefonul suna si pentru mine nu conta.
Si realitatea mea s'a terminat cand am inchis ochii pentru prima oara in bratele lui…