Memories...

[Bell Evans]

OOC: Sper sa nu te superi ca am continuat eu

Bell o vazuse pe Bellatrix indreptandu'se spre oglinda fumurie a lacului, de pe fereastra din Turnul Cercetasilor. Asa ca se imbraca repede, si porni pe urmele ei. Nu vroia sa o lase singura, avea sentimentul ca ceva se intamplase. Privi cortina plumburie a cerului in timp ce traversa grabita domeniile, iar lumina lunii scalda imprejurimile intr'o aura misterioasa.
"-Bellatrix!" spuse cercetasa, rasufland usurata. Observa ca fata o privea pierduta, ca si cum nu ar fi fost acolo. "S'a intamplat ceva?" murmura Bell, din ce in ce mai ingrijorata. I se parea foarte ciudat-prietena ei era mereu vesela si plina de viata, acum in schimb avea moralul la pamant.
Se apropie de ea si se aseza pe malul apei. Bellatrix ramase impietrita, iar Bell isi indrepta privirile ingandurate spre lacul inghetat de rasuflarea rece a noptii de cristal. Se petrecea ceva ciudat, dar nu putea sa'si explice absenta sufleteasca a celei mai bune prietene. Intr'un sfarsit, numarand secundele dureroase ce treceau o data cu bataile inimii chinuite, Bell se intoarse spre fata, observand siroaie proaspete de lacrimi reci pe obrajii palizi, ce straluceau ca portelanul in lumina difuza.
"-Nu vrei sa'mi spui ce s'a intamplat?" sopti Bell, iar fata isi ridica privirile inlacrimate spre ea..