Ganduri

[Bell Evans]

O dimineata de primavara. Desi era abia ora 6.30, Bell se trezi brusc, invaluita in amintirea proaspata a unui cosmar. M'am saturat! Vreau sa se termine o data! isi spuse ea, in timp ce se dadu jos din pat. Privi o clipa in jur, cercetandu'si colegele adormite. Toata erau cuprinse de vraja dulce a unui somn odihnitor, lasandu'se purtate pe bratele unor vise frumoase.
Cercetasa se indrepta spre cufar si scoase din el o pereche de blugi gri si un tricou albastru. Nu stia exact de ce, dar adora culoarea aceasta. Poate pentru ca pielea ei era alba, iar contrastul era uimitor.
Echipata pentru o zi de sambata, fata cobori incetisor in camera de zi a Cercetasilor, incercand sa nu faca prea mult zgomot. Treptele de marmura suspinau incetisor la atingerea pasilor ei sfiosi, in timp ce cobora scara in spirala. Se indrepta spre fereastra, deschizand'o cu un scartait fantomatic. I se arata in fata imaginea unei zi plendide de primavara, imbracata in aroma dulce a primelor flori. O liniste regala domnea asupra imprejurimilor, care se reflecta in imaginea albastra a cerului scanteietor. Soarele adormit imbratisa tandru pamantul umed, care se trezea la atingerea suava a razelor blande. Lacul isi odihnea oglinda in aerul imbalsamat, in timp ce iarba smaraldie tremura usor in bataia sfioasa a vantului. Pana si Padurea Interzisa era solemna, participand tacuta la spectacolul mut al diminetii.
Hotarata sa faca o plimbare pe domeniile insorite, Bell iesi prin portretul Doamnei Grase si cobori repede scarile spre iesire. Ajunsa in fata usilor masive, le deschise si pasi in lumina calda ce ii invalui intreaga fiinta. Se lasa imbratisata de caldura binefacatoare, in timp ce se plimba linistita pe domeniile scaldate in aura diminetii. Amintirea cosmarului era acum departe, blocata de imaginea magica a imprejurimilor.
Uimita de linistea si splendoarea diminetii, fata se indrepta spre marginea Padurii Interzise, vrand sa viziteze codrul inviorat de sosirea rasaritului. In timp ce pasii o purtau spre intrare, privirile ii fusesera distrase de oglinda tremuranda a lacului, ce isi arata suprematia odihnindu'se in glasul linistii solemne. Cercetasa ajunse pe malul apei, iar cateva fire jucause de nisip i se prinsera de blugii uzi. Atinse cu o mana palida suprafata lucie, dand nastere unor unde tremurande ce se imprastiara pe tot lacul, asemeni lacrimilor pe un obraz de portelan. Cu inima indoita, hotari sa paraseasca claritatea lacului si sa se afunde in misterele padurii.
Indreptandu'se spre intrarea in codru, lasa gandurile sa o invaluie in amintirile cele mai de pret. Dar in clipa cand ulmii de la marginea padurii o invaluira pe de-a-ntregul in umbra lor protectiva, Bell isi aduna in graba sirul amitirilor, lasandu'si mintea limpede. Impresia ca patrunde intr'o imparatie a tacerii o facu sa realizeze ca misterele padurii meritau descoperite, indiferent de pericolul care pandea de dupa o geana de amurg. Se lasa impresionata de arborii mari ce isi amestecau ramurile incarcate de frunzis des, prin care soarele abia se mai vedea, iar sirul de brazi sporeau si mai mult imaginea sacra a intunericului. Pe masura ce inainta spre inima codrului, lumina de la intrare se topea in atmosfera de basm, care era intrerupta din cand in cand de palmuirile usoare ale ferigilor uriase.
Nu realiza cat de mult se afunda in padure, pana cand se uita in urma si desoperi ca intunericul domnea peste tot. Dar grijile nu isi facura loc in sufletul sau, deoarece cateva raze slabe ale soarelui protector inca mai ajungeau la ea prin desisul de crengi maiestuoase.
Dar linistea solemna fu intrerupta curand de niste soapte, ce semananu cu o conversatie intre doi oameni. Sau nu..
Bell isi indruma pasii spre locul de unde vocile se auzeau mai puternic, si se ascunse printre ramurile protective ale unui tufis. Printre frunzele de safir vazu doi centauri, discutand. Iubea aceste fiinte, fiind de parere ca darul lor de a citi viitorul merita o rasplata mult mai insemnata decat izolarea lor in Padurea Interzisa.
Iesi din locul ei de camuflaj si merse in directia lor. Ajunsa in spatele lor, centaurii o vazura, analizand'o atent. Ii placu infatisarea lor, parul des si stralucitor amintindu'i de regii din filmele franceze. Vraja padurii tacute contribuia la creearea atmoseferei de legenda, fiind la unison cu starea de spirit a cercetasei.
Curand, unul din centauri parasi atmosfera, gandito, iar cel ramas clatina scurt din cap si se apropie de Bell.
"-Esti cumva fata lui Blair Greene?!" intreba acesta, ganditor, cu privirile indreptate spre vazduhul scanteios. Desi era in plina zi, ultimele urme ale stelelor inghetate mai staruiau pe candelabrul albastrui.
"-Da" sopti cercetasa, usor infrigurata.
"-Te'am recunoscut dupa privire. Mama ta avea aceeasi ochi blanzi si patrunzatori. In plus, parul e acelasi, cu reflexe ciocolatii in buclele slabe ce ii atarnau si ei pe umerii firavi" murmura centaurul, ca pentru el.
"-Numele meu e Bell..Bell Evans" spuse fata, privindu'l cu atentie.
"-Deci mama ta s'a casatorit..cu un Incuiat cumva?!" intreba centaurul, fixand'o cu o privire patrunzatoare.
"-Da, cu Robert Evans" sopti Bell, cu vocea tremuranda. Il simti pe Ichi venind in spatele sau, dar nu spuse nimic.
"-Am vazut in stele ca se va casatori cu cineva fara sange magic. Dar ea nu m'a crezut cand i'am spus. Insa uite ca s'a adeverit. Si i'am mai spus ca va avea doua gemene, dar se pare ca m'am inselat" zise centaurul.
"-Nu, am o sora geamana, Rose..Si un frate mai mic, Nathan" raspunse Bell sincera.
"-Intr'adevar, interesant" murmura centaurul. "Dar nu m'am prezentat, numele meu este Nessus" sopti Ness, cu dintii stralucind in lumina obscura a codrului.
"-Incantata" sopti cercetasa, zambind.
"-Dupa cum i'am mai spus si prietenului tau, ar fi bine daca ati pleca de aici cat mai repede. Padurea este plina de pericole pentru voi, iar in anul IV nu stiti suficiente vraji ca sa va aparati" sopti Ness.
"-Dar eu sunt in anul VII" chicoti Bell, indignata.
"-A, scuze. Am crezut ca sunteti in acelasi an" replica centaurul, ganditor.
"-Dar cine a venit aici, inaintea mea?!" intreba Bell, confuza.
"-Un baiat de la Cercetasi, Ichigo il chema" explica centaurul.
"-Aa, da. E in anul IV, iar eu in VII" replica cercetasa, zambind.
"-Interesant.." sopti Ness, indreptandu'si privirile spre bolta de frunzis ce tremura in linistea regala.
"-Cred ca voi pleca acum" murmura cercetasa, intorcandu'se spre locul de unde venise. Dupa ce isi luara ramas-bun, se indrepta in liniste spre iesirea din padure. Vraja tacerii incepu sa'si piarda farmecul, datorita glasurilor ascutite ale pasarilor ce incepeau sa se trezeasca, imbatate de prospetimea diminetii.
Hotari ca e prea devreme sa se intoarca la castel, asa ca se gandi sa'i faca o vizita lui Hagrid. Porni cu pasi grabiti spre coliba paznicului vanatului, iar in drum il vazu pe Ichi. Ii facu zambitoare cu mana si se apropie cu pasi rapizi de el..