Equinox

[Desiree Rose Goth]

Capitolul 10


Pantofi gri cu fundita de la Leonardo….o rochie verde-albastruie pana la genunchi marca New Yorker…un top negru fara bretele a la Kenvelo….foarte multe perechi de blugi de la Takko…si…cam atat.
Destul de putin pentru o zi intreaga de cumparaturi.Chiar daca abia reuseam sa le duc pe toate,tot era putin.Si cica zice lumea ca sunt shopaholica.Poate in imaginatia lor bolnava.
In viziunea mea,o fata shopaholica era bogata.Foarte bogata,dar mai ales fericita.Fata cea mai populara din scoala,cu o gasca mare de prietene ce ii admirau mereu tinutele.Iar dressingul unei shopaholice….trebuia sa fie imens…si umplut pana la refuz…ba nu,mai bine sa dea pe afara……
M-am intrebat cate rochii de seara aveam in dulap si am tresarit la acest gand.Aveam doar patru rochii lungi:una mov,cu decolteu,una rosie,fara spate,una albastra cu manusi asortate si….
M-am izbit din greseala de persoana din fata mea.In clipa in care am ridicat ochii sa ma scuz,am observat cine era.
“-Salut,Aalyah”,spuse Sean timid.”Scuze ca am dat peste tine.”
Buzele lui s-au arcuit intr-un zambet fermecator,iar ochii lui se uitau cu ardoare la mine…
OK.De obicei,doar il privesc insistenta,zambesc si doar atat.Insa azi mi-am dat seama ca fericirea lui o oglindea pe a mea.
Am reusit totusi sa soptesc cateva cuvinte:
“-Oh,nu,scuza-ma pe mine.Eram atat de absorbita de viata mea incat…”
“-…incat nu m-ai vazut.Inteleg.”Surase.”Insa cred ca trebuie sa te ajut cu toate plasele astea.”
Abia atunci mi-am dat seama de cele 53427 de pungi din bratele mele.
“-Multumesc”,am spus eu usurata,in timp ce el lua cateva pungi pe care scria “Takko”.”Ma ajuti sa le duc pana acasa?”
“-Sigur”,aproba Sean.”Chiar acum ma duceam pana la Melissa.”
Am scransit furioasa din dinti.Nu putea sa o uite pe Melissa,nici macar pentru cateva secunde…?
“-Ce ai in toate pungile astea?”intreba el putin panicat.
Oh.Probabil ca sora mea nu l-a obisnuit cu hainele.Daca ea nu era in stare,chiar trebuia sa-I explic eu asta.Hainele sunt obiectele de baza ce fac fetele frumoase,in fond.
“-Sunt niste haine”,am spus eu dandu-mi ochii peste cap.
“-Toate sunt pentru tine?”intreba Sean,putin scarbit de idée.
Am oftat.Am ales totusi o tactica simpla :mai intai sa-l mint,iar apoi sa-l obisnuiesc cu ideea.
“-Nu sunt toate ale mele”,am spus in timp ce ii zambeam.”In curand e ziua de nastere a matusii mele si trebuie sa-I fac un cadou.
“-Matusa ta poarta asa o marime mica la blugi?”intreba Sean in timp ce scotocea prin pungi.
Am ras fals si strident.
“-Nu,prostutule!Blugii aia sunt pentru verisoara mea.Stii,trebuie sa-I fac si ei un cadou daca tot trec pe la matusa mea.In fond,ne vedem destul de rar.”
L-am privit un pic trista.Chiar nu intelegea cat de importante erau hainele pentru mine?
“-Esti foarte darnica cu rudele tale”,spuse el sincer.”Asta inseamna ca ai depasit problema aceea cu bani.”
M-am agitat,incercand sa gasesc o poveste destul de buna.
“-Oh,da,am reusit sa trec peste.A fost o perioda grea,dar eu am reusit sa o scot la capat cu slujba de la restaurant.Sunt platita destul de bine.Cat despre parintii mei…tata a fost dat afara,dar a reusit sa-si gaseasca o slujba temporara.”
Minciuna nu era prea buna,trebuia sa recunosc.Insa,dintr-un motiv necunoscut mie,nu doream sa stie despre lipsa banilor in familia mea,despre divortul parintilor si nici despre celelalte probleme.
Sean doar aproba din cap si-mi spuse usurat:
“-Am ajuns.Credeam ca nu mai pot cara toate plasele astea.””
Am sesizat totusi o urma de suspiciune in vocea sa.
Si mi-am dat seama de ceva…grav….foarte grav.
Noi intram pe usa din fata,cu toate pungile cu haine.Mama era acasa si putea vedea oricand toate achizitiile.Si putea sa-si dea seama ca….am folosit cardul ei de credit ca sa-mi cumpar haine.