DUST

[Lizzie Craig]

Ploua incet. Ma obisnuisem deja. Micul-dejun isi pierduse farmecul de cand aflasem ca trebuie sa merg pe jos la scoala. Anne, cand a auzit, s'a incruntat. Lydia ne facuse favorul sa mergem singure. Ea avea ore de la 11:00. Dar asta nu insemna ca bunica va fi atat de ingaduitoare. Deja imi tinuse o teorie despre cum sa profit de timpul meu liber - de parca eu nu as sti.
M'am ridicat de la masa incet. Dupa cine credeti ca astepta lumea?! Luandu'mi ghiozdanul imediat ce imbracasem pulovarul negru, am iesit pe usa in sir indian.
Pe veranda se aflau doua umbrele deschise. Bunica a luat una si a iesit in ploaie. Urmam noi.
Alea era foarte uda. Insa totusi, acum pe bune, ce se intamplase cu picioarele mele. Holbandu'ma la ele - si Anne la fel - ma oprisem in loc. Bunica si'a dat seama ca nu mai eram in spatele ei, astfel s'a intors la noi. Imediat am auzit ceva.
"Ce Dumnezeu...?! Cum ai putut sa pleci asa din casa?! Balerini? Balerini pe vremea asta?! Du'te inapoi in casa si schimba'i! Ia'ti si alti ciorapi! Nu atat de subtiri."
Am dat buzna inapoi in casa, urcand scarile din cateva sarituri. Deja cand am intrat pe usa camerei, ma si apucase primul stranutat. In urmatorul minut abia am putut si eu sa'mi gasesc o pereche de ciorapi normali pentru locul asta. Dupa asta, m'am incaltat in niste adidasi albi. Mult mai buni. In urmatoarele doua minute ajunsesem de unde plecasem, iar peste o jumatate de ora - patru kilometrii Doamne - la scoala.
In parcare erau doar doua-trei masini. Ale profesorilor, bineinteles. Caci, cealalta, adiacenta cu baza sportiva cred - din cate auzisem; era plina cu ale elevilor.
Bunica disparuse imediat din peisaj. Era bine pentru reputatia mea, cel putin. Anne se obisnuise de atatia ani.
Am privit cu atentie in jurul meu. Ii priveam pe toti. Erau diferiti. Mai ales baietii. Chiar si fetele. Da - erau diferiti de toata lumea cu care ma obisnuisem eu. In primul rand lipseau urmele de bronz. Tenul lor era foarte deschis. In al doilea rand, parul fetelor era lung si doar atat. Lipseau buclele - la toate. Il aveau desfacut sub umbrele. Bine ca eram eu singura care il tinea prins intr'o coada.
Hainele lor nu ieseau cu nimic in evidenta.
In fine, trebuia doar sa vad de ce fel de masini era plina parcarea ca sa imi dau seama cu ce ma confruntam. Asta la sfarsitul zilei.
Am intrat pe rand printr'o usa dubla. Coridorul care urma era mare si - ciudat - mirosea bine. Era maroniu, dupa toate cele.
Am privit in spatele meu. Anne trebuia sa ma duca la Secretariat. Nu cred ca avea de gand sa ma lase balta in multimea asta.
Am cotit la dreapta si lumina ma izbit in ochi. E mult mai frumoasa partea asta a scolii. Urmatorul coridor, complementar cu asta, ne'a dus in fata biroului domnului...
"Cunmper... Canmper... Cenmper..." am incercat sa descifrez eu cu voce tare.
"Conmper!" s'a auzit o voce groasa din spatele nostru.
Ne'am intors amandoua.
"Buna dimineata!"
A privit'o pe Anne. Apoi pe mine.
"Neatza si voua."
A trecut de noi, deschizand usa din spatele nostru. Ne'am intors catre ea.
Boof!
A inchis'o in nasul nostru. A izbit'o!






Ceva pentru voi. Sper sa nu fie din nou prea putin