Calauziti de felinarul noptii

[Bell Evans]

In ciuda faptului ca erau protejati de pelerina invizibila, Peeves ii vazu si incepu sa urle.
"-Elevi care nu dorm!! Repede, pedepsiti rau-facatorii!!"
"-Ia mai taci!" mormai Helena, in timp ce Stefan murmura Bombarda!
"-Mult mai bine" il felicita Bell.
"-Vraja asta functioneaza mereu!" spuse baiatul, mandru.
"-Asa, acum ce facem??" intreba Helena, ganditoare.
"-Pai, eu chiar as vrea sa ne intoarcem in Turnul de Astronomie. Peisajul e superb in noaptea asta, merita admirat" propuse Bell. "Dar daca voi nu vreti, inteleg" adauga ea.
"-Eu merg!" aproba Stefan, zambind.
Se intoarsera in cel mai inalt punct al castelului, acoperiti de pelerina invizibila. O liniste profunda domnea asupra Hogwarts'ului, scufundandu'l intr'un fel de mister antic.
"-Mai avem mult?" intreba Helena, obosita.
"-Cateva trepte" chicoti Bell.
In cele din urma, ajunsera inapoi in Turn si se lasara invaluiti de imaginea superba a noptii. Candelabrul celest, incarcat cu mii de stele, stralucea tainic in linistea domeniilor. Norii plumburii paseau regesc in decorul fumuriu, vrand parca sa amane sosirea zorilor.
Cu privirile indreptate spre cer, Bell intreba ganditoare:
"-Stiti cumva legenda constelatiei Lira?"