Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 Next »

/ Gandurile Noptii

Ma uitam in stanga si in dreapta deoarece aveam senzatia ca eram urmarita.Niciodata nu imi fusese frica de noapte ba chiar o consideram cel mai bun sfetnic.Insa mereu ultimul coridor imi dadea fiori.Acolo se aflau cele mai ciudatate picturi,iar lumanarille abia daca faceau fata in intunericul ce il puteai pipaii.M-am oprit pentru o secunda inghitind in sec auzindu-mi inima cum se zbatea incercand sa iasa afara.Am strans bagheta in mana cat am putut de mult si am soptit "Lumos".Desi nu ma imi auzisem soapta bagheta avea un auz mult mai bun decat al meu si se aprinse imediat luminand aproape intregul coridor.Cu siguranta era trecut de mult de miezul noptii si normal ar fi trebuiit sa fiu in pivnita viperinilor,insa trebuia sa vad ceva.In urma cu cateva zile cativa elevi din anul VI vorbeau despre o schimbare a tablourilor de la etajul VII .La etajul VII se afla un tablou al unui print ce in urma cu ceva timp ma facea sa imi petrec aproape fiecare ceas in fata lui admirandu-l.Insa mi-am dat seama ca nu merita sa imi pierd timpul in fata a nimic.
Acum eram destul de aproape asa ca incepusem sa luminez fiecare tablou.
"Hei, tu, mai usor cu lumina unii vor sa doarma pe aici!"Imi spuse un personaj dintr-un tablou ce se trezi destul de buimac.Am soptit un scuze incercand sa il feresc de lumina.
"Fetita obraznica ce esti cu siguranta te va prinde directorul fugi in camera ta!"Se enerva o doamna grasa care incerca sa atipesca pe un scaun frunos sculptat.Am ignorat toate protestele oamenilor din tablouri marind pasul.Intr-un final am ajuns in fata a locului in care se presupunea ca trebuia sa se afle tabloul printului,insa in acel loc nu mai era nimic.Am ramas muta pentru cateva secunde soptind "Nox" deoarece nu doream sa mi se vada lacrimile.

' E prea frig...' am gandit cu un ton patetic. Nu aveam nicio dorinta sa-mi folosesc bagheta. Aveam pupile dilatate. Puteam sa ma descurc cu orice farama de lumina. Am inaintat spre turnul Ochilor-de-Soim, ajungand in dreptul unui coridor destul de intunecos, de la etajul VII. Mi se parea ciudat locul acesta. Bantuit, daca fantomele nu ar fi ceva normal in castel.
Mi-am scotocit buzunarele robei in cautarea baghetei, dar in incercarea mea de a o scoate, a alunecat. Nu vedeam unde e, am auzit doar clinchetul produs pe pardoseala. Am incercat sa ma orientez dupa sunetul ce se stinsese, ajungand in curand sa inaintez cu mainile pe podea, pipaind.
Se auzi un strigat usor, de surpriza, cand am realizat ca dadusem peste cineva.
" - Imi cer scuze" am murmurat impietrita in intuneric.

Mi-am sters dintr-o miscare lacrimile incercand sa ma adun gandindu-ma la vraja de a face lumina in camera,insa brusc o uitasem.Am ramas in intuneric fara sa zic nimic incercand sa imi amintesc.
"Lumos!"Am strigat fericita ca reusisem sa imi amintesc.Persoanele din tablouri injurara printre dinti de reactia mea.Am indreptat lumina catre persoana ce se afla la picioarele mele cautand ceva.

"Buna, cauti ceva?"Am intrebat-o incercand sa imi dau seama cum reusise sa ajunga la picioarele mele.La un metru departare ceva ce semana a bagheta parca iesea in evidenta in intunericul spart de lumina baghetei mele.

"Iti cauti cumva bagheta?"Am intrebat-o arantandu-i cu privirea locul in care aceasta se afla.

" - Da... Multumesc!"
Mi-am luat bagheta si m-am ridicat, scuturandu-mi genunchii. Am zambit politicos, analizand chipul persoanei din fata mea. Am clipit des.
" - Alice? Esti Alice Swan."
Zambetul se destinse intr-unul larg.
" - Scuze, ma port ciudat, stiu. Nu prea am dormit."
Mi-am rotit privirea prin jur.
" - Ce faci pe aici asa tarziu?"

Imi era foarte cunoscuta fata de la ochii de soim si de indata ce vazusem insigna de sef de casa o recunoscusem imediat stiind ca o vazusem in sala mare la masa ochilor de soimi.M-am indreptat catre bagheta ei ce cazuse ridicand-o.I-am intins-o zambindu-i.

"Sa ai grija cu ea daca viitorea stiu despre un baiat care a scapat bagheta si a facut o mica explozie,parca acum e in aripa spitalului."

Aceasta ma privi speriata punandu-si bine bagheta in buzunar.
"Ah in legatura cu asta vroiam sa verific zvonurile cu privire la faptul ca directorul a facut mici schimbari la acest etaj si se pare ca da."I-am spus indicandui-i cu bagheta locul gol in care fusese asezat tabloul.

"Dar tu cum de esti la ora asta treaza?"Am intrebat-o curioasa.

" - Insomnie" am ridicat din umeri.
Am privit peretele gol si am oftat.
" - Imi placea tabloul acesta. Erau cateva legende incantatoare despre personajul sau. Si in plus..."
M-am aplecat usor, studiind urma ce se vedea. Praful nu intrase in structura peretelui protejat de tablou, lasand in locul sau un mare dreptunghi mai deschis la culoare, mai curat.
" - ... nu este prea estetic asa."
" - Nici voi, domnitelor" rasuna vocea sumbra a unui batran dintr-un tablou adevarat.
" - Ah, te rog, nu acum" m-am incruntat spre el.
Mereu cand treceam pe langa acel tablou imi spunea ca am cravata in dezordine, gulerul nearanjat sau pantofii murdari. Niciodata nu avea dreptate, dar convingerea din vocea sa ma facea mereu sa ma uit si sa verific.

Am privit batranul care ne analiza din cap pana in picioare stramband din nas la fiecare scama pe care o observa pe robele noastre.

"Da personajul tabloului era un print,printul Edward al III-lea."Am oftat gandinduma la imaginea lui pentru ii putea spune Emei cat mai multe despre el.

"Era unul dintre cele mai increzute personaje din tablourile scolii,insa cu timpul am devenit prietenii,ah o sa crezi ca sunt nebuna si ca ma imprietenesc cu tablourile!"Am zis incepand sa rad privindu-i chipul fetei care zambea la vorbele mele.

"Insa semana izbitor cu un vechi prieten cu care nu mai tin legatura si intr-un fel privind acest tablou imi amintesc de el."Am spus atingand cu varful degetelor locul gol.

" - Nici decum. Nu cred ca esti nebuna" am zambit calduros si i-am aratat cu degetul tabloul batranelului.
" - El este doar un exemplu. Ma cert aproape in fiecare zi cu el. Iar Madame Lillenne de la etajul III este o partenera incantatoare de discutii."
I-am facut complice cu ochiul.
" - Cred ca... Cred ca stiu cum e. Ceea ce ai facut pana acum a fost doar o metoda a subconstientului tau de a-si indeplini nevoile."
Am privit ramele alaturate, simple, dar frumoase, inclinand putin capul in timp ce le studiam.

Eram atat de fericita ca Ema nu ma considera nebuna si mai ales ca si ea discuta cu peroanele din tablouri,iar ce imi spuse ea ma puse pe ganduri si mi-am dat seama cata dreptate avea.

"Chiar mi-ar placea sa aflu unde au fost mutate aceste tablouri!"I-am spus aratand sper un alt loc in care se afla un tablou de iarna in a carui peisaj fulgi mari de zapada cadeau peste casutele ce scoteau mult fum.

"Intr-un fel stiu ca m-am apropiat de printul Edward doar pentru ca semana cu Ryan, baiatul acela de care ti-am zis,insa acum chiar imi este dor de print si nu pentru ca seamana cu amicul meu."Am zis aceste lucruri oftand des.

"Imi cer scuze nu vreau sa te intristez."I-am zis aceste zambindu-i fortat.

" - Stai linistita, e in ordine"
Domni linistea pentru o clipa. Era tarziu si era frig. Si oricum, nu puteam sta la infinit aici. Am zambit, imaginandu-mi tot felul de reactii.
" - Alice, ce spui daca mergem sa gasim tabloul?" i-am zambit larg. " Ce-i drept, nu l-am auzit pe director vorbind, asa ca nu stiu pe unde poate fi, dar mai este suficient timp pana se va lumina."
Mi-am luat bagheta din buzunar, pregatita sa fac o noua lumina. Pana la urma, stiam ca nu este nimic rau in a gasi tabloul printului Edward. Si daca am fi dat de necaz... Merita sa incercam. Era suficient de liniste ca sa-mi imaginez ca nu se va intampla nimic rau.