DUST

[Lizzie Craig]

M'am uitat catre Anne incruntata. Nu era vina mea ca mostenise un asemenea nume. Macar sub acea eticheta neagra sa fi scris si o traducere.
Verisoara mea a oftat, iar apoi a batut in usa. S'a auzit un simplu 'intra'.
Cand am pasit in biroul sau, mirosul de lemn umed - ca sa nu zic aproape putred - mi'a luat respiartia. Am tusit incet ca sa scap de intoxicatie.
"Buna dimineata din nou, domnule C-c-c..."
"Domnisoara, va rog frumos! Incetati macar pentru o clipa."
Primul cuvant aproape il tipase.
Imediat am rosit, muscandu'mi buzele. Idiotul asta nu ma ajuta deloc.
"Ok, deci... Tu trebuie sa fi...?"
"Alice..." am spus eu. "Noua eleva transferata momentan."
"Ah, da! Bineinteles." A deschis un sertar mare si a luat de acolo cateva carti. Mi le'a intins mie. Le'am pus pe toate in ghiozdan.
"Uite aici si orarul. Atunci, clasa ta e la primul etaj, sala 27. Daca pe parcurs ai vreo nelamurire, aici ma gasesti. Asa ca, va rog frumos, am putina treaba."
Inainte sa ma intorc am zis impreuna cu Anne - "Sigur. Va multumim."
Pe coridor m'a mirat faptul ca nu ma privea nimeni. Si bineinteles ca asa era. Pff... ce copil normal ar sti toti elevii unui liceu.
"Hei... ori imi cumperi o harta a liceului, ori vei fi ghidul meu pentru tot anul. Pe bune acum, nu rade! Deja am uitat pe unde am venit." m'am revoltat eu in final.
"Fii serioasa. Vei invata pana maine!"
"Ce vrei sa spui?" am intrebat cu rasuflarea taiata, imaginandu'mi un dezastru provocat de mine, ca intotdeauna.
"Oh! Las'o balta! Da'mi orarul sa vad cand vin sa te iau!" a intins mana dupa el.
Era in ghiozdan. Doar nu eram proasta.
"Nu." am raspuns eu promt.
"Poftim?"
"Nu vreau sa ma vada cineva cu el. De ce sa stie toata scoala da ghinionul meu?"
"Esti culmea. Huh! Uite, am ajuns. Clasa ta."
Nici nu am apucat sa privesc bine usa. Ma impins in sala. Speriata deoadata cand am vazut atati tipi si tipe, am ramas in loc impietrita.
In spatele meu Anne mi'a soptit ceva - "Descurca'te singura. Ne intalnim acasa!"
Cand m'am intors spre ea, disparuse. Am alergat spre coridor. Nimic. Parca intrase in pamant. Sau in podea.
Cu inima bubuind, mi'am privit noua clasa, soptind - "Mama, nimic nu va mai fi la fel."