Cand ploaia inceteaza #3

[Samantha Hawkins]

OOC: Scuze ashley, nu votez pe mita, votez pe merit (sau cel putin in momentul de fata nu am chef sa o fac )
Era indicat sa-mi dai un mail pentru astfel de chestii (Bun venit, by the way)
Reluand povestea:

'Oh, incantata de asemenea de cunostinta. Sper sa... va mai... intalnesc' a raspuns Sam cu jumatate de gura, incercand sa atenueze situatia penibila in care o pusesera fantomele.
Si rotindu-se pe calcaie, fata dispare cu rapiditatea fulgerului printre ceilalti, care pentru prima oara o priveau cu oarecare interes. In scurt timp a facut cunostinta si cu Baronul Sangeros... din fericire, in mod indirect.
Elevii intrau acum, fara a se imbulzi, in Sala Banchetului, condusi de o profesoara ce ii arunca priviri ciudate Samanthei.

Diamante cristaline pareau a pica de pe tavanul incaperii. Bobocul intinse mana. Nu erau ude, nici macar reci, erau doar iluzia unei ploi ce se rarea, iar fata putea simti cum acestea parca se topeau in palma, lasand un usor sentiment de caldura, aproape imperceptibil...
A ridicat capul. Acoperisul era vrajit, asa incat sa imite vremea de afara, iar noanta curenta tindea sa varieze de la un albastru-incetosat pana la negru. Ici-colo, stele sclipinde isi faceau aparitia. Nici nu aveai impresia ca te afli intr-o incapere.

In partea superioara a salii, stateau profesorii. Acela ce parea mai batran dintre toti, se ridica in picioare, si cu o miscare a mainii facu liniste printre randurile de vrajitori deja asezati la mesele...se pare...inca goale.
'Pesemne se bucura de un maaare respect' s-a gandit Sam pentru o clipa, privindu-l fix in ochi, cu respect si curiozitate in acelasi timp.

'Sa inceapa... CEREMONIA!' vocea lui Albus Dumbledore a rasunat prin incapere, si cu totii analizau miscarile profesoarei ce aseza scaunul cu 3 picoare si palaria vorbitoare.
'Ce palarie veche... cam murdara de asemenea... ce o fi suferit in toti anii astia' a susotit la urechea Bellei.

Unul dupa altul, vrajitorii pentru prima oara la Hogwarts erau chemati in fata si pusi sa-si aseze palaria. indiferent de cap, aceasta parea intotdeauna la fel de mare pentru a cadea peste ochii celui ce o purta... Unul chiar s-a impiedicat in drum.
Samantha parea ca nu aude si nu vede. Batea nervoasa din picior, desi suradea sincer si aplauda dupa fiecare elev anuntat.
'Oare unde voi fi sortata?!' isi repeta in gand, pana cand a simtit cum toate emotiile ii sunt diminuate... fusese chemata.

"Hawkins, Samantha"

Incercand, totusi, sa-si pastreze "demnitatea", s-a apropiat cu pasi calmi de palarie. In scurt timp, i-a cazut peste ochi. Intuneric total. Liniste. Dupa aproape 3 minute pline ce au parut ca dureaza luni, o voce a inceput sa soapteasca. Sam si-a dat seama cumva, ca orice ar fi spus, putea fi auzit numai de palarie si invers.
"Um, ma scuzi..." a inceput fata adunandu-si putin curaj, dar palaria parea sa o ignore.

"Hmm..mmm, interesant, foarte interesant. Ciudat, cu siguranta."
Au urmat alt minut de asteptare. Sam credea ca aude niste murmure prin clasa. Dura prea mult.

Ce se intamplase? Oare nu era demna de Hogwarts? Oare incalcase vreo regula? Oare nu avea nicio calitate pentru a fi aleasa la o Casa? Oare...
Si alte sute de intrebari pareau sa-i inunde mintea deja confuza cu ganduri din ce in ce mai pesimiste.

"Multe calitati cu siguranta. Ai avea un viitor la Viperini..."

'Nu Viperini! Nu Viperini...' isi repeta fata exasperata in minte. Cum sa fi suportat infumurarea lor?

[i]"Dar vad loialitate si curaj. Astropufi... sau poate mai bine Cercetasi..."

Aici nu avea nimic impotriva nimanui. Putea doar sa taca, neutra.

"Nimis nu suna satisfacator? Oare... Ochii-de-soim reprezinta adevarata alegere?"
Intrebarea venise ca o flacara calduroasa in mijlocul potopului.

O pauza scurta a urmat.

"OCHI-DE-SOIM SA FIE!" a strigat brusc palaria, cu o voce ce parea sa se izbeasa in ecou de peretii Salii. Aplauze au izbucnit din randurile elevilor, si cu mainile deschise a fost primita printre ODS, cativa chiar ridicandu-se si dand mana cu ea. Se imbujorase. Bell si celelalte fete intalnite o aplaudau la randul lor. Samantha, insa, a fost pentru un moment trista, gandindu-se ca va trebui sa o ia de la capat cu prieteniile...dar...ei.. nu in totalitate.

A ales masa ce despartea Ochii-de-Soim de Cercetasi.

Dumbledore a batut din palme, si mesele s-au umplut pana la refuz.
Parea ca traieste un vis... unul frumos.