Cand ploaia inceteaza #3

[Samantha Hawkins]

'Hey, aici! Deci ce se intamplase intre tine si fantome?'
'Chiar asa, hai sa ne povestesti!'
'Salutare, te-am vazut pe holul de la intrare! Si eu sunt tot in anul I'
'Hey, fetelor, mai usor! Nici nu va cunoaste! Uite, eu sunt Layla, incantata'
Sam intindea si strangea mainile in toate partile, incercand din rasputeri sa se concentreze numai asupra unei persoane. Un potop de intrebari si exclamatii ii inunda mintea... si sufletul. Nu mai fusese atat de frumos intampinata in viata ei!

Ca si cand nu era de ajuns, din spate a rasunat o voce, evident a unui Cercetas, din moment ce Samantha se asezase tocmai la masa despartitoare.

"-Nu , l-am vazut pe profesor la inceput..doar ca mi se pare cam suspect. Nu credeti?"intreba Anaella cu acelasi glas de scepticism in el.Cele patru fete privira spre masa profesorilor apoi se intoarsera din nou la masa , ca sa nu-si dea nimeni seama de ce faceau ele , mai exact , se holbau. Bell mai intoarse inca o data privirea discret si apoi lasand la o parte asta , fetele incepura din nou cu glumele si chicotele iar Marea Sala rasuna de rasete..."

Desi intoarsa sa stea de vorba cu ceilalti ªoimeni, Samantha a tras cu urechea fara sa vrea la aceasta fraza. Primul lucru ce i-a venit in minte, a fost discutia din tren, cu Anaella, despre planurile ce pare-se ca se pun la cale si dementorii.
Un tremur usor a facut-o sa se scuture, silentios.

Uitandu-se, inca nehotarata, la masa plina de delicatese, a ales pestele prajit preparat cu patrunjel si lamaie, salata verde si la sfarsit piept de pui. A avut grija sa nu rateze nici celelalte feluri de salata, piureuri, sosuri sau alte bucate, degustand moderat din fiecare si luand inghitituri zdravene de apa sau suc. Nu era o idee prea buna sa incerci sa vorbesti si sa mesteci in acelasi timp...

"-Ce zici sa o ducem maine la lac sau poate langa Padurea Interzisa?"

La intrebarea neasteptata a Anaellei, Sam a lasat capul in jos, incercand sa respire adanc si batandu-se cu pumnul in piept. Se inecase.

'Padurea interzisa?' a repetata intrebarea, intorcandu-se cu fata la noile prietene Cercetase.

'Parca nu aveam voie...?' a intrebat Samantha, fara sa observe sclipirile din ochii fetelor

'Ei...da... s-ar putea ca cei din anul I sa nu poata merge...' spuse Bell, facandu-i cu ochiu Samanthei.

'... neinsotiti...' a completata apoi bobocul intr-o maniera retorica, realizand "jocul" fetelor. Avea sa incalce o regula... Una mica, isi spunea sam, poate ca nu conta chiar atat pana la urma. Profesorii aveau oricum o tactica ciudat de eficienta de a te baga in sperieti. In anul I, sam avea toate motivele sa fie precauta.

'Iar tu vei fi insotita' completase la randul ei Helena.

'Oh, cred, totusi, ca pentru azi mi-a ajuns' le-a comunicat fetelor, infatisand silita un zambet si scarpinandu-se dupa o ureche, ca si cand se fortase sa adauge cuvintele.
Chiar si asa, dialogul o inviora pe fata. Nici nu se compara colectivul magic cu cel din vechea tara, si nici chiar cu cel de la scoala la care fusese in Londra. Aici putea comunica deschis cu ceilalti.

Subiectul discutiei s-a schimbat rapid, spre usurarea ªoimariþei. Glume si rasete au inlocuit atmosfera serioasa, si Samantha s-a vazut nevoita sa se abtina sa nu izbucneasca in ras.
Cand sa deschida capacul pus deasupra unor bucate, pentru a impiedica racirea, bobocul a tras o sperietura grozava. In loc de mancare, a gasit ... capul fantomei Cercetasilor!
Zambitoar si binedispus, ca si cand nu ar fi observat linistea lasata in jur, de cei ce au observat haioasa scena, s-a ridicat desupra mesei, plutind alene mai departe.
S-a intors brusc, si a facut o plecaciune in fata Samantei, ce incepea sa-si vina in fire. Considera, asadar, ca i-o platise inapoi pentru "ofensa" adusa in hol.

Pentru a doua oara, rasete izbucnisera, antrenate si de tonul sarcastic al Samanthei:

-Cand eram mai mica, si incercam sa-mi imaginez cum ar putea fi viata la Hogwarts, imi repetam un lucru in minte: nu voi fi doborata de creaturile magice, nici de pericolele ca dementorii, nici de profesori sau elevi. Acum m-am razgandit.
Nu mai promit nimic. S-ar putea sa ajung la doamna Pomfrey din cauza lui Sir Nicholas. Diagnosticul? durere acuta de burta datorata rasului excesiv..."

Vocile au fost rapid temperate de vocea rasunatoare a lui Dumbledore. S-a lasat linistea. Urma un discurs. La mese, susoteli.