Cand se lasa noaptea
|
26 May 2010, 21:55
Post: #63 |
|||
|
|||
uitai si nextul, desi sa lasat asteptat mai mult decat celelalte
asta e special pentru Megan Costa(care inafara de capitoul asta o sa mai primeasca si o bataita mica de la mine pentru ca de o saptamana nare net) Capitolul VI Totul e mai clar dupa miezul noptii Chiar nu-mi venea sa cred ca acceptasem sa sa merg cu Michelle intr-un bar ca sa imi poata povesti totul in liniste. Nu stiu si nu inteleg de ce facusem asta, dar ceva din vocea ei ma convinsese. Cert era ca acum stateam la o masa intr-o cafenea,mai retrasa ce-i drept, si imi explicase toata povestea. Mi-a zis ca eu defapt am fost un vampir de la varsta de 25 de ani. Asta se intampla in 1595. Ca defapt pe mine ma chema Filip Godart si ca eram nascut in Franta. Pe ea o cheama Michelle Lavoix, si ea e vampir de la varsat de 22 de ani, tot in 1595. Noi am fost prieteni foarte buni de cand ne-am nascut, asta cam acum 400 de ani, si amandoi am fost tramsformati in vampiri de un anume Serghey, care era un vampir venit din Rusia. A... si mi-a mai spus ca noi, toata viata noastra am incercat sa-l omoram pe acest Serghey pentru a putea la randul nostru sa murim linistiti. Problema a aparut atunci cand, acum 25 de ani, inainte ca eu sa ma nasc, am murit dupa ca mi-a fost infipt un pumnal in inima. Apoi m-am reincarnat in actualul corp. Sper ca intelegeti, pentru ca la mine totul se leaga acum, mai ales dupa cea de-a treia bere. "-Deci nu ma crezi, nu?'' Azis ea dupa ce atreminat toata povestea. "-Cum ai vrea sa te cred? Tu te auzi cand vorbesti?" Am intrebat eu ironic si rautacios. Nu eram eu asa, dar dupa trei beri si dupa ce am auzit tot ce am auzit, orice era posibil. "-Vrei sa-ti demonstrez?" A intrebat ea in timp ce a inceput sa afiseze un zambet larg. Atunci am ramas uimit. Nu stiu de ce nu vazusem inainte dar avea niste canini foarte lungi si ascutiti. Poate mi se parea mie, dar pareau reali. Nu stiu de ce, poate sa fie de la colti, dar in momentul ala am inceput sa cred tot ce imi spusese. "-Wow!" Am exclamat eu. "Aia chiar sunt colti?!" Am intrebat eu sceptic si uimit in acelasi timp. "-Nu, sunt de dinti de plastic...." A zis ea ironic."... Normal ca sunt colti." "-Bine, bine, te cred nu e nevoie sa te apropii cu ei de mine" Am zis eu putin speriat. Dar totusi era ceva care imi dadea siguranta ca nu ma va musca. "Totusi, ce vrei tu de la mine?" "-In primul rand sa-ti spun sa stai linistit. E nu am muscat niciodata pe nimeni, si nu o sa incep acum...." Asta m-a linistit mult. "-Cum adica nu musti pe nimeni? Doar esti vampirita? Cum te hranesti?"Am intrebat eu nedumerit. Din toate povestile pe care eu le stiam, toti vampirii se hraneau cu sange, si ca sa faca rost de el trebuiau sa muste oameni, care la randul lor s-ar fi transformat in vampiri. "-Eu am pe cineva care lucreaza la un centru de donare al sangelui, si de acolo imi primesc hrana." O, ingenios. Si imi pare bine ca nu musca oamenii, asta ar fi fost o probleme pentru mine. "-Da, e bine de stiut, dar tot nu inteleg de ce ai nevoie de mine." Am zis eu. Incep sa prind din ce in ce mai mult curaj. Si chiar daca toata asta e o capcana, macar voi sti ca am trecut si prin asta. "-Scopul nostru, de dinainte sa fii omorat, era sa-i facem felul lui Serghey ca noi sa putem muri linistiti." A raspuns ea promt, pe un ton de profesoara de gradinita. Imi mai spusese asta odata, dar nu intelesesem nimic. "-Dar eu am murit, adica am putut sa mor...."Am zis eu dar am fost brusc intrerupt de catre Michelle. "-Da, dar n-ai murit in pace. Dovada vie esti tu. Te-ai reincarnat, asta nu e moarte in pace." A zis ea enervata deja de intrebarile mele stupide. Simteam ca deja chestia asta ma copleseste asa ca am mai cerut o bere. Nu-mi dadusem seama pana atunci, dar dupa o noapte ca asta, avea un gust oribil. "-Pai,..." De fiecare dat can d nu stiam ce sa spun incepem cu PAI. "Daca eu, am murit, m-am reincarnat si nu mai sunt vampir, tu ai putea sa faci la fel. Mori, te raincarnezi, devii om si probleme e rezolvata." La inceput nu eram sigur, dar acum ideea mi se parea chiar geniala. "-Asta nu e o solutie, ne-am reincarna mereu si mereu" Nu intelegem de ce, dar chiar avea sens acum. Ce idiot am putut sa fiu, cum sa ma gandesc la asa ceva? Totusi, problema era complicata, si tot nu intelegeam ce caut eu in ea. Sper sa va placa stiu ca e cam confuz, dar tipu era cam aburit si am incercat sa ma apropii cat mai tare de confuzia lui si stiu ca dialogu e cam naspa si stiu ca se dezvaluie prea multe in capitolul asta dar asta e Opusul iubirii e indiferenta, nu ura. Daca ma urasti, inseamna ca inca iti mai pasa
de mine si ca eu pot sa te modelez cum vreau. ![]() |
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|
Possibly Related Threads… | |||||
Thread | Author | Replies | Views | Last Post | |
Cand melodia creaza versuri | Ema Snow | 6 | 2,313 |
11 Dec 2010, 15:59 Last Post: Ema Snow |
|
Cand Gheata se Sparge... | Isabella River | 119 | 23,759 |
22 Jun 2010, 16:11 Last Post: Bella Emily Rose |
|
Lasa-ma sa te iubesc.... | Ax Von-Dall | 12 | 3,804 |
19 Jun 2010, 15:19 Last Post: Ax Von-Dall |
|
Fara zi. Doar noaptea. | Smiley Potter | 3 | 2,247 |
05 Jan 2008, 00:07 Last Post: Adrian Richard |