Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 8 9 10 11 12 … 16 Next »

/ Piatra de aur

Soph , acum ca Bell ti-a dat un comm kilometric...
Ne pui next? 3

Poate o sa pun... peszte 1 saptamana sau asa cv . Vineri cel mai repede.

Imi place fic-ul tau, ma intreb in ce directie se duce love love happy end se pare ca nu are, din moment ce alicia+matthew = love deja
astept partea urmatoare.
Flavius

Capitolul II

Partea II - Go to past ...

[peste o jumatate de an]
- Deci... am gasit pe cineva care sa ne ajute, concluziona Matt. Alicia ridica usor capul din carte si il privi scurt pe sub sprancene, si apoi isi intoarse privirea in carte si continua sa citeasca, ganditoare.
- Si daca nu merge bine ? intreba ea scurt, cu ochii inca in carte.
- Atunci greseala noastra... zise el si apoi inghiti in sec, neputand sa continue. Numai gandul ca ar putea sa distruga omenirea dar sa si genereze un paradox era devastator.

La usa lor se auzi un usor ciocanit.
- Da? intreba Alicia, deschizand usa. Un barbat gras si pipernicit, parca umflat cu pompa, cu parul alb si ochii gri, statea in fata lui.
- Profesorul de fizica... bombani el, intrand in casa si scotand din haina niste planuri mari.
"Unde au incaput alea?" se intreba Alicia, apropiindu-se de masa pe care el se facu (,) comod, fara sa 'se simta' prea tare.
Alicia se uita nedumerita, fara sa inteleaga nimic.
- Astea-s coordonatele exacte, explica Matt, evident mult mai la curent decat Alicia. Indica niste cifre.
- Acum ramane sa construim asta, continua profesorul pe aceeasi voce care iti dadea impresia ca bombane, apoi scoase inca niste planuri care ilustrau o masina a timpului. Din pacate, continua el, nu putem sa stabilim coordonatele exacte decat foarte greu, dar gratie ideii mele - aici scoase din buzunarul jachetei lui aparent peticita o hartiuta - acum putem sa aflam unde se afla piese care ne pot ajuta si sa avem coordonate care se intind pe o arie de decenii sau chiar secole deci putem sa alegem bine coordonatele. Problema este ca posibilitatea sa atermizam intr-un spatiu gol este foarte mare, asa ca exista o posibilitate de 80% sa murim, facu profesorul. Vocea ii era ciudat de linistita, chiar daca stia ca s-ar putea sa moara.

Alicia se uita nedumerita la Matt, care ii facu semn ca daca isi dau toata silinta, totul va fi bine. Fata mormai ceva si trase aer in piept.
- Atunci sa ne apucam de treaba, spuse ea cu greutate.

[peste cateva luni]
- Asa... acum e gata... a mia parte din asta. zise Alice, dezamagita.
- Alice, asta e aripa stanga, ca acolo zice ca aripa stanga arata exact ca una dintre micile bucati care compun partea de sus a aripei drepte... explica Matt, oftand, imbinand aripa stanga cu aripa dreapta si potrivind o piesa care trebuia sa tina stranse cele doua bucati.
- Mai avem numai piesa asta, zise profesorul cu vocea care te facea sa crezi ca bombanea.

[mai tarziu]
- Asa... trebuie sa avem planurile cu noi mereu, spuse fizicianul indesand grav planurile in buzunar, dar apoi acestea picara pe jos cand Matt pusese o melodie nu chiar pe placul fizicianului - mai exact, era rock, si era, dupa parerea lui Matt, un cantec chiar acceptabil.

[si mai tarziu]
Alice batu infrigurata la o usa groasa de lemn.
- Cine e ? se auzi o voce care vorbea in franceza. Alice se uita nedumerita, iar profesorul explica in soapta ca erau in Franta. Alice se concentra putin si ii raspunse in franceza ei stricata.
- Oameni buni, se stradui ea sa zica si sa 'respecte' cum se vorbea atunci.

O doamna inalta, plinuta, cu o rochie cu crinolina pe ea, ii deschise usa. Inauntru totul era prafuit si se potrivea cu hainele si fetele palide si cenusii.
- Multumesc ca ne primiti... zambi ea, uitandu-se usor la batranul care se potrivea cel mai bine in peisaj. Batranul fiind desigur fizicianul geniu care ii adusese acolo.

So...let's see

Quote:- Deci... am gasit pe cineva care sa ne ajute, concluziona Matt. Alicia ridica usor capul din carte si il privi scurt pe sub sprancene, si apoi isi intoarse privirea in carte si continua sa citeasca, ganditoare.
- Si daca nu merge bine ? intreba ea scurt, cu ochii inca in carte.
- Atunci greseala noastra... zise el si apoi inghiti in sec, neputand sa continue. Numai gandul ca ar putea sa distruga omenirea dar sa si genereze un paradox era devastator.

Alicia , cea care nu spera niciodata... Baiatul ala macar a gasit pe cineva sa-i ajute

Quote:Profesorul de fizica... bombani el, intrand in casa si scotand din haina niste planuri mari.
"Unde au incaput alea?" se intreba Alicia, apropiindu-se de masa pe care el se facu (,) comod, fara sa 'se simta' prea tare.

In buzunarul dinauntrul paltonului/hainei?

Quote:- Acum ramane sa construim asta, continua profesorul pe aceeasi voce care iti dadea impresia ca bombane, apoi scoase inca niste planuri care ilustrau o masina a timpului

Uuu...:> Vom avea parte in fic de calatorit in timp? (raspund tot eu) Daa

Quote:"Un barbat gras si pipernicit, parca umflat cu pompa, cu parul alb si ochii gri, statea in fata lui."

"Problema este ca posibilitatea sa atermizam intr-un spatiu gol este foarte mare, asa ca exista o posibilitate de 80% sa murim, facu profesorul. Vocea ii era ciudat de linistita, chiar daca stia ca s-ar putea sa moara."

O.o Poate sa moara din partea mea , numai sa-i ajute pe cei doi mai intai

Quote:"dar apoi acestea picara pe jos cand Matt pusese o melodie nu chiar pe placul fizicianului - mai exact, era rock, si era, dupa parerea lui Matt, un cantec chiar acceptabil.

Ei , si ce daca

Quote:- Cine e ? se auzi o voce care vorbea in franceza. Alice se uita nedumerita, iar profesorul explica in soapta ca erau in Franta. Alice se concentra putin si ii raspunse in franceza ei stricata.
- Oameni buni, se stradui ea sa zica si sa 'respecte' cum se vorbea atunci.

Deja au folosit masina timpului Proba , cred, nu? Tare

Quote:O doamna inalta, plinuta, cu o rochie cu crinolina pe ea, ii deschise usa. Inauntru totul era prafuit si se potrivea cu hainele si fetele palide si cenusii.
- Multumesc ca ne primiti... zambi ea, uitandu-se usor la batranul care se potrivea cel mai bine in peisaj. Batranul fiind desigur fizicianul geniu care ii adusese acolo.

Au ajuns cumva in perioada 1800-1900? Si mai tare
Mda , pana la urma , asta umflat cu pompa e geniu

Mi-a placut capitolul
Next!

Capitolul II

Partea III - And maybe never come back !

In cateva minute, doamna se intoarse cu o tava pe care erau niste cesti cu ceai. Matt se uita curios la ea si spuse : "Cafea nu aveti ?". Pentru o secunda, doamna arata ca o musca alb-cenusie, cu fata supta si un zambet usor sinistru, insa privirea ii era serviabila si amabila. Punand usor tava jos, intreba cu o voce destul de ascutita, insa spre norocul lor, stearsa si tremuranda : "Ce este cãfiauoa ?"

Se vedea de la o poștã cã femeia nu auzise de cafea. Era, deci, destul de demult ori într-o regiune unde nu se auzise de bulgarã. Își rotirã ochii de-a lungul camerei iar Alice observa un panou pe care scria "Да се съхранява мира в приюта, моля !" Fata identifica repede limba ca fiind bulgara - parintii ei o obligasera sa invete aceasta limba. "Da se sŭkhranyava mira v priyuta, molya !" silabisi ea, apoi traduse : "Pãstrați liniștea în azil, vã rugãm !"

Doamna zambi, apoi lui Alice îi veni o idee. Întrebã repede dacã vorbește bulgarã. Femeia de vârstã medie, în rochia cenușie, încuviințã din cap și explicã rapid cã aceea a fost limba ei maternã, și cã așa și-a dorit sã construiascã un azil pentru bulgarii din jurul Franței. Alice zâmbi și întrebã în bulgarã : "Imate li kafe?", ceea ce însemna "Aveți cafea ?"

Doamna zâmbi și se îndreptã spre bucãtãrie. Matt zâmbea, fericit cã Alicia învãțase bulgara. Se aplecã spre urechea ei, cu un gest rapid, ușor brutal. "Deci, unde suntem ? Franța, Bulgaria, sau cine ºtie ce þarã ?" șopti el. Iritarea i se citea lesne în glas. Alicia murmurã : "Franța !" Uh-oh, era nervoasã ! Matt se depãrtã repede de ea, insã fata il strânse nemiloasã de mânã, mârâind : "Stai sau mori !"

O picãtura de sudoare apãru pe fruntea lui. Nu era bine sã stea în fața Aliciei când fata era nervoasã. Tremurând ușor, se aplecã ușor spre ea, punându-și lejer buzele pe obrazul ei, prefãcându-se cã o sãrutã, însã murmurând : "Nu-mi place aici, iar bãtrâna aia e sinistrã !" Își retrase capul la momentul perfect, exact înainte sã aparã bãtrâna. Fata tresãri când îi auzise vocea îngrijoratã, însã luã cafeaua din mâna bãtrânei și începu sã vorbeascã cu aceasta într-o bulgarã rapidã, fluentã, imposibil de înțeles pentru începãtori.

Dupã zece minute și ceva, Alicia se uitã în direcția lui Matt și a profesorului de fizicã și le explicã ce vorbise cu bãtrâna, al cãrui nume aflase cã e...
_________________

Vreți nume ? Ah, e surprizã pentru capitolul urmãtor !

Scuzați penibilitatea și scurtimea pãrții a treia, e lipsã de inspirație.

Capitol nou Uuu , bulgara Imi place.

Quote:Pentru o secunda, doamna arata ca o musca alb-cenusie, cu fata supta si un zambet usor sinistru, insa privirea ii era serviabila si amabila. Punand usor tava jos, intreba cu o voce destul de ascutita, insa spre norocul lor, stearsa si tremuranda : "Ce este cãfiauoa ?"

Omfg Imi si imaginez faza

Quote:Doamna zâmbi și se îndreptã spre bucãtãrie. Matt zâmbea, fericit cã Alicia învãțase bulgara.

Matt stie cumva ca nu prea e bine sa bei cafea?

Quote:"Deci, unde suntem ? Franța, Bulgaria, sau cine ºtie ce þarã ?" șopti el. Iritarea i se citea lesne în glas. Alicia murmurã : "Franța !" Uh-oh, era nervoasã ! Matt se depãrtã repede de ea, insã fata il strânse nemiloasã de mânã, mârâind : "Stai sau mori !"

Ma enerveaza baiatu'.
Go Alice , go!

Quote:O picãtura de sudoare apãru pe fruntea lui. Nu era bine sã stea în fața Aliciei când fata era nervoasã. Tremurând ușor, se aplecã ușor spre ea, punându-și lejer buzele pe obrazul ei, prefãcându-se cã o sãrutã, însã murmurând : "Nu-mi place aici, iar bãtrâna aia e sinistrã !"

Mda...are vaga impresie ca o mai imblanzeste asa. Fricosul!

Nu mi s-a parut penibil Dar mi-ar fii placut sa fie mai lung
Si da, vrem sa stim numele! Mai exact , vreau...next

Inceputul e superb. la fel si ficul e foarte frumos iti e mai mare dragul sa il citesti. Mi se par super. Spor incontinuare se vede ca ai talent. Imi place si promit ca voi citi mai departe

Capitolul III
Partea I
(Alicia)

Il simteam aproape de mine, cu buzele lipite de obrazul meu. Un impuls puternic imi zicea sa il sarut, insa creierul si logica imi dictau sa fiu tare si sa raman teapana. Il strang tare de mana. de inchieietura, vazandu-l cum se incrunta de durere. Batrana aia e buna rau de tot, a aparut la momentul perfect ! Iau o ceasca de cafea si o beau pe nerasuflate. Incep sa conversez cu ea intr-o bulgara rapida, fluenta - ce noroc ca am fost de multe ori in Bulgaria !

"De cand stati aici ?" intreb eu, in bulgara desigur, iar ea imi raspunde, fara sa se gandeasca, in franceza. Apoi realizeaza ca in sfarsit s-au gasit straini care vorbesc bulgara.
"Din ... 1534, de cincizeci si doi de ani..." ii explicai lui Matt, care calcula in cap rapid si se gandi ca sunt in anul 1586. "Aveti 65-70 de ani ?" intreba el, in franceza. Un usor accent american se putea simti - doar eram din America, nu ?
"Ahh, prea putin !" rase ea strident. "Optzeci si patru. raspunse prompt batrana, fara sa realizeze ca vorbeste in bulgara, insa Matt intelese destul de repede si incuviinta din cap.

Am vorbit vreo 10 minute cu batrana. O chema Petya Lidiya, dar prietenii ii ziceau Pet, Lid sau Lizi. Petya zambi usor catre noi, apoi duse tava in bucatarie. "Où peut-on dormir?" intreba el. Batrana le facu semn ca pot dormi sus, ca are o camera libera. Matt se uita usor spre mine si spre profesorul de fizica ...

(Matt)

Ma uitam spre Alicia, care inchidea usor ochii. Profesorul de fizica era insa mult mai treaz, era obisnuit cu noptile nedormite. Facu usor semn spre ceas si spre calendar - nu trebuiam sa ramanem prea mult ca sa nu schimbam radical istoria. O iau usor pe Alicia in brate si ii fac semn profesorului sa vina dupa mine, apoi ma indrept spre camera indicata. Era o camera mica, inghesuita, cu doua paturi aproape unul langa altul. Petya aduse si un sac de dormit. Profesorul scoase iar planurile, cercetandu-le iar si iar.

Am asezat-o pe patul de la fereastra pe Alicia si eu m-am culcat pe cel de la perete. Profesorul ramase sa mai studieze planurile. Eu nu am reusit sa dorm toata noaptea. Ma plimbam in sus si in jos pe scari, mai ma asezam in pat, ma uitam la profesor ... pe la ora unu am gasit niste hartii si am inceput sa desenez, sunt destul de bun.

(Profesorul)

Cercetam planurile iar si iar, stiind ca este o greseala, aveam o presimtire ! Dar, oh, nu reuseam sa realizez exact care - o greseala monumentala care avea sa ma aduca aproape de moarte... Am avut noroc, ce mai !

"Drace !" am zis iritat, dupa ce in cinci ore nu am descoperit nimic. Era ora trei-patru noaptea deja. Matt ridica usor capul, apoi am realizat ca nici el nu poate dormi. Iar fata nu parea sa aiba un somn linistit - din cand in cand mai murmura chestii de neinteles, pe o voce speriata. Matt o scutura usor, apoi se calma. Apoi peste ceva timp iar i se tulbura somnul.

Era clar, ceva nu mergea cum trebuia. Apoi ma uit la ceasul meu si la ceasul de pe perete. Mi-l potrivisem cand ajunsesem, dar acum ceasul meu arata ora 5h42, iar cel de pe perete arata ora 3h28. De cat timp venisem ? Ajunsesem la ora 10h12 dupa timpul de acolo. Dupa ceasul meu trecusera 316 minute, iar dupa ceasul de acolo 450 de minute. La fiecare minut care trecea acolo, pentru mine treceau 1.424 minute aproximativ, adica aproape un minut si jumatate. Daca as fi mers mai mult in trecut. Apoi observ ceva : am mers cu 424 ani in trecut ! Cu cat as merge mai mult in trecut, cu atat timpul meu va trece mai repede pentru mine ... pentru toti care am mers in trecut. Trebuie sa ne grabim !

"Trezirea, toti !" am strigat si ne-am indreptat repede spre masina timpului, lasand un bilet pentru doamna de acolo.

Oau! interesanta povestea cu calatoria in timp. Din pacate capitorul asta nu a avut faze comice dar oricum mi-a placut destul de mult mai ales partea cu batrana. Fragmentul care mi-a placut cel mai mult din acest capitol este acesta

Quote:De cand stati aici ?" intreb eu, in bulgara desigur, iar ea imi raspunde, fara sa se gandeasca, in franceza. Apoi realizeaza ca in sfarsit s-au gasit straini care vorbesc bulgara.
"Din ... 1534, de cincizeci si doi de ani..." ii explicai lui Matt, care calcula in cap rapid si se gandi ca sunt in anul 1586. "Aveti 65-70 de ani ?" intreba el, in franceza. Un usor accent american se putea simti - doar eram din America, nu ?
"Ahh, prea putin !" rase ea strident. "Optzeci si patru. raspunse prompt batrana, fara sa realizeze ca vorbeste in bulgara, insa Matt intelese destul de repede si incuviinta din cap.