DUST

[Lizzie Craig]

Fac tot posibilul sa il termin in seara asta.
Pornesc eu un razboi impotriva mamei :-W

EDIT - E 23:55 si n'am chef de somn. Trebuie sa fac chestia asta doar pentru ca, cum v'am si zis, e mort din punctul de vedere si al comentariilor. Dar o fac doar pentru Bell am mare si Bell a mica Si pentru toti care au ajuns pe aici din intamplare
PS. Nu va speriati de dimensiuni, dar chiar aveam chef de compus azi


###
"De ce a fugit?"
O noua voce straina mi'a tulburat gandurile. Nu, trebuia sa stau nemiscat cu speranta ca nu m'or auzi.
###

"...cobor imediat!... Si eu! Pa..."

###
"S'a intamplat deja!"
###

Tic-tac... Tic-tac... Tic-tac...

###
"Cum adica s'a intamplat?! S'a...?"
"Da, nenorocitilor! Noaptea trecuta... seful a facut'o... Nu stiu ce are de gand cu baiatul! Mi'a stricat toate planurile!"
Un marait puternic a strapuns tacerea.
"Sunteti sigur ca seful a fost?"
###

"Ai venit..."

###
Un oftat prelung m'a facut sa'mi... Bine ca holul acesta avea cam doi kilometri si...
"Nu stiu... posibil sa stie ceva... E singurul care a fost... de liderul nostru... Nu, gata! Trebuie sa aflu ce! Sa mergem!..."
###

"...Alice! Hei, Alice, trezeste'te!"
Am deschis brusc ochii. Lumina difuza - foarte diferita de... - mi'a orbit ochii. In fata mea, Lydia se holba la mine.
"Cand aveai sa te trezesti? Oh, Doamne! Crezusem ca plecasesi cu Anne si Josh. Bine ca am trecut pe aici ca sa dau de tine. Grabeste'te! In douazeci de minute trebuie sa fii la scoala!"
"Ce?!"
Imediat am sarit din pat si am intrat in baie. In cinci minute terminasem si cu toaleta de dimineata si cu imbracatul. Bine ca gasisem ghiozdanul facut, desi nu'mi aminteam cand facusem asta.
Aveam de gand sa sar peste micul-dejun.
Chiar inainte sa deschid usa de la intrare, am auzit'o pe matusa mea.
"Fii atenta, daca intarzii, iti modific eu absenta. Azi cred ca am ore la clasa voastra."
Am deschis usa.
"Multumesc mult! Pa!"
"Si nu te grabii. A nins!"
Am inchis brusc usa in urma mea.
"Nu!" aproape am tipat eu. Cum aveam de gand sa mai ajung la prima ora asa?
Am pasit cu grija pe stratul pufos de nea de pe aleea inghetata. Nu trebuia sa alunec. Ar fi fost un dezastru daca as fi facut'o.
Imedait mi'au revenit in mintea mea aiurita imaginile de neinteles si replicile Lydiei. Josh. Prietenul.
Oricum, Anne ma lasase balta pe o asemenea vreme. Avea sa'mi dea o explicatie.
In acel moment, imi venise ideea sa'mi amintesc ce lectie aveam pentru azi si brusc mi'am dat seama ca uiatsem totul. Totul de ieri. Capul meu era gol la propriu... Cand incercam sa ma gandesc la un anumit lucru, care stiam ca se intamplase, ma izbeam de un perete de intuneric.
Oh... si vocile acelea... erau... tulburatoare... Nu. Nu trebuia sa le las sa ma asupreasca. Aveam propria viata. Si era reala.
Oare amintirile mele erau afectate de acel nou subconstient al meu? Sau erau inlocuite? Nu, inlocuite nu puteau fi. Daca ar fi fost inlocuite, atunci ar fi trebuit sa stiu ce sunt sau cel putin cand as fi inchis ochii, sa'mi apara din instinct in minte. Dar nu! Si nu! Si aceasta parte disparuse din gandul meu. Da... nici ele nu mai erau acolo unde trebuiau sa fie!
Deodata, mi'am dat si eu seama ca ma aflam pe coridor! Pe coridor?! Dar cum? Cand? Si de ce respiram greu? Oh... altceva ciudat - nu incepusera orele.
Suta la suta era straniu. Doar nu aveam puteri ascunse.
M'am strecurat printre noii colegi pe usa cu numarul 27. Observand bancile, am inghetat. Unde era locul meu? Totodata, am vazut pe cineva care s'a ridicat de la locul ei - presupun - indreptandu'se spre iesire... Sau nu. Acum era in fata mea! Dar... cine era? Ea statea acolo... parca putin plictisita. Eu, bineinteles, ma holbam.
"Nu ai venit ieri." m'am trezit eu ca aud deodata. Am ramas perplexa. "Se pare ca nu esti atat de treaba precum te'a laudat Hane la pranz."
Stop, stop, stop! CUM?
"De azi nu mai stai cu mine in banca."
Mai intai, cine era Hane. Pff... Hanelore... Da. Sigur. Hannah. Ok... Ea... spusese lucruri frumoase despre mine. Wow. Trebuia sa'mi cer scuze pentru ceva de ma simteam asa dintr'o data?
Si partea a doua. Cea mai mare problema. Nici macar nu stiu cine, unde si de ce ma invitasera. Problema asta facea parte din pierderea amintirilor, cred. Forks chiar lucra impotriva psihicului meu.



Acum ce parere aveti?!
E urat, da stiu. Si propozitiile nu se prea leaga. Si am sentimentul acela ca unele lucruri nu sunt explicate cum trebuie, sau cel putin ar fi trebuit sa accentuez faptul ca Alice nu'si aminteste niste lucruri si ar fi trebuit sa stau mai mult asupra acestor neclaritati ale ei.
Ma astept la ce'i mai rau