DUST

[Lizzie Craig]

Mersi

Uite capitolul doi. Am pus putina ordine pe aici.

Intotdeauna a lipsit o 'ea'!

Mi'am tarat picioarele pana in ultima banca care era goala pe dea'ntregul. Mi'am aruncat fara niciun chef ghizdanul pe scaunul vecin si m'am pus jos.
"Bravo, Ally! Pe asta tot o meritai." mi'am soptit plictisita. "La naiba... ma arunc si de pe Statuia Libertatii si tot n'as sti ce se intampla..."
Am aruncat o privire neinteresata prin clasa. Doi vorbeau ca intre baieti, unul fiind asezat pe pervazul de la fereastra. Intr'un alt colt al incaperii, mai mult de jumatate de clasa discutau despre ceva aparent comic. Restul erau risprinjiti pe la locurile lor sau pe coridor. De exemplu, ca fetele din fata mea care vorbeau in sopta. Sopta pentru ele caci eu tot le auzeam.
"Am vizitat'o la spital. Are rani grave. Si'a rupt mana stanga si piciorul drept. Doctorii au spus ca starea ei nu e grava, dar va ramane in spital aproape doua luni." spunea una dintre ele.
"Oh, Doamne! Si mama ei e inca in stare de soc. Nici pe ea nu au externat'o... Hei... aaa... buna..."
Am tresarit. Nu'mi dadusem seama ca aproape ma aplecasem peste banca sa aud totul, iar bruneta ma observase. Pff... care dintre noi se simtea mai penibil?!
"Buna!" am zis eu intr'un final. "Ma scuzati... dar mi'a cazut creionul..."
Ce scuza idioata gasisem si eu pe moment!
Una dintre ele... adica cealalta, isi daduse ochii peste cap.
"In fine... nu conteaza." am dat sa ma retrag eu, revenind la forma initiala pe scaun.
"Hei, Alice! Cate pagini are eseul tau?"
Am ramas perplexa. 'Alice...' Nmele meu. Si... Cum?!
"Eseu!"
Mi'am deschis imediat ghizdanul incercand sa caut ceva. Poate niste foi. Oh, da. Chiar am gasit asaceva in cartea uriasa de romana... sau istorie, ce era.
Le'am scos pe toate...
"Una, doua, trei, patru, cinci!"
WOW! Cand scrisesem eu asaceva?! Am aruncat o privire incurcata celor doua din fata mea. Aveau ochii scosi din orbita!
Am rasuflat, totusi, usurata. Oricat de nebuna puteam fi, macar respectam un tipar adevarat din viata mea. Cu sau fara voia mea! Cu sau fara amintirile mele! Cu sau fara stiinta mea!
Deodata, am auzit o usa trantita. M’am uitat in fata si am vazut o persoana matura, necunoscuta si totusi foarte cunoscuta. Profesoara! Purta o fusta mai jos de genunchi, gri si o blluza de aceeasi culoare, dar cu un alt tipar. I se potriveau perfect.
In acest timp, cand ea se asezase la catedra, toti ceilalti se aflau deja la locurile lor.
“Va rog frumos, in timp ce va adun eseurile, ganditi’va care dintre voi va dori pe parcursul lipsei totale a colegii voastre, sa o ajute cu lectiile si cu temele.”
Imediat s’a ridicat si a pornit printre banci. Am observat cu stupoare ca nimeni nu se oferea. Nu am fost singura.
“Nimeni, deci? Nici macar propria’I colega de banca?”
Am inspirit nervoasa cand a venit randul meu sa’I inmanez tampenia aia de lucrare. A trecut mai departe.
“Alice, nu?! Ai vrea sa te oferi tu?”
Am deschis ochii larg.
“Eu?” m’am balbait incet.
“Da, bineinteles. Esti colega ei.” Si cand a zis asta a aruncat o privire spre locul gol de langa mine.
La naiba! Imi uram creierul!
Profesoara inca ma privea.
Am oftat incet un ‘bine’ scurt.
“Ma bucur!”
Deci, devenea din ce in ce mai aiurea. Parca trebuia sa joc rolul altei personae in viata asta. Nu al meu! Oricum, era un rol pe care nu’l citisem niciodata, dar pe care il stiam foarte bine. Sau poate era ceva scris pe moment care depindea foarte mult de istoria ultimelor zile. Cineva imi controla viata... si se pricepea cel mai bine... Ratiunea mea nu mai exista!

Pareri, please!
Am invatat de la Bell a mare - Bellatrix, tu esti Bell a mica - sa va tin in suspans. Ce frumos e! Mai ales ultimele fraze...
Si va mai rog ceva... spuneti'mi si mie la ce v'ati gandit camd ati citit fragmentele trecute... cu toate chestiile acelea stranii?!

EDIT - Nu am chef sa'l recitesc a doua oara... deci daca am greseli de ortografie, ajutati'ma si voi