Equinox

[Desiree Rose Goth]

Capitolul 11

Oh,nu,Doamne.Nu asta.Lucrul acesta ar fi insemnat sfarsitul vietii mele,sa nu mai pot merge la cumparaturi.De ce era destinul atat de crud cu mine?
Nu!Viata mea nu se putea termina doar la 16 ani!
“-Sean”,am rostit eu senzuala.”Am uitat ca usa din fata e inchisa,iar cheia e in casa.Trebuie sa mergem prin usa din spate.”
M-am uitat in drepta mea ca sa-l vad cum rasufla sub greutatea numeroaselor sacose cu haine.Obosit,aproba din cap.
“-Ok,hai sa mergem.”
Am pasit cat de gratioasa am putut printre firele de iarba.Am trecut pe langa balansoarul din lemn,rugandu-ma ca mama sa nu se uite pe balcon in momentul acela.
I-am deschis lui Sean usa,caci mainile lui erau cam ocupate.Am auzit din casa sunetul melodiei de la emisiunea de gatit si mi-am dat seama ca mama era in sufragerie.Slava Domnului.
Sean intra in casa si se impiedica din greseala de tocul usii.
“-Lily,esti acolo?”striga mama.”Sau esti Melly?”
Oh,nu,nu,nu.Stai acolo,te rog.Fie ca la televizor sa fie o reteta interesanta de salata de castreveti sau ceva asemanator.
“-Da,am intrat in casa”,am raspuns eu.Mi-am dat seama ca imi tremura putin vocea.
Cum?Mie,Lily Carter,intotdeauna curajoasa,o adevarata leoaica la cumparaturi,imi tremura glasul?
“-Am scapat din greseala sticla cu suc pe jos”,am adaugat eu cu o voce mieroasa.”Stai acolo,ca trebuie sa strang.Nu vreau sa te murdaresti si tu.”
“-Ok,Lily,dar sa ai grija.Vezi ca este o carpa langa calorifer.”
Am rasuflat usurata.Apoi m-am panicat din nou.Sean statea in drepta mea si se uita la mine cu niste ochi mari,gri-metalici.
“-Uh…pai,i-am luat si mamei mele ceva.Si vreau sa fie o surpriza.Daca da buzna aici va cotrobai prin toate sacosele.Si nu vreau asta.”
Am schitat un zambet inocent si am clipit mai des,ca sa maresc efectul.
Sean se uita nedumerit la mine o clipa,apoi afisa si el un zambet.
“-Ok,hai sa mergem sus”,spuse el.
Baiatul incepu sa faca pasi mari spre sufragerie…adica spre mama mea,fara sa stie.
L-am prins de brat si i-am zis:
“-Nu,nu pe acolo.”
“-De ce?”
“-Mama tocmai a frecat parchetul cu o solutie cleioasa si urat mirositoare.Mi-a spus cand am plecat sa am grija sa nu calc pe acolo.Hai sa o luam pe hol.”
M-am mirat de rapiditatea cu care mintea mea gasise o minciune plauzibila.
Din nou,multumesc Doamne,ca mai era o cale de a ajunge in camera mea.
Sean se uita mirat la mine,dar accepta propunerea mea.Amandoi,am urcat scarile spre camera mea,el miscandu-se mai greu din cauza hainelor mele.
Imediat ce am ajuns acolo,el a trantit toate sacosele pe patul meu.Mi-am dat seama ca era vulgar de usurat ca a scapat de povara.
“-Multumesc ca m-ai ajutat”,am soptit eu.
Ce puteam face acum?Sa-I zambesc,sa-l iau de mana,sa-mi lipesc buzele de ale lui?Nu-mi mai stiam replicile.Sa plang sau sa zambesc…?
El parea ca stie ce va urma.Asteptase asta de la bun inceput.
M-am apropiat de el si am inceput:
“-Sean,eu…”
O voce melodioasa mi-a intrerupt declaratia sensibila de dragoste.
“-Ai venit!”zise zambind Melissa in timp ce intra in camera.
In mod incredibil,fata s-a aruncat in bratele lui Sean,Sean al meu.El o cuprinse delicat cu bratele si sopti:
“-Iubita mea,am venit la tine…”
“Iubita mea,am venit la tine…”
Am privit cum buzele ei le cautau lacome pe ale lui.Sarutul fu unul pasional si salbatic,ce imi sfasie inima.
Nu am mai suportat continuarea.Am fugit de acolo,lasandu-I singuri si feriti de privirile mele pline de amaraciune.M-am refugiat in baie si am incuiat cu cheia usa,lasandu-ma prada deznadejdii si a sperantei distruse.
“-Iubita mea,am venit la tine”,am soptit eu intimp ce lacrimile imi curgeau siroaie pe obrajii aprinsi de emotie.
Cuvintele lui Sean erau adresate ei,nu mie.