Cand ploaia inceteaza #3

[Samantha Hawkins]

1. Nu ma deranjeaza, ba chiar iti recomand sa postezi cat de des poti
2. Imi poti spune oricum vrei, sam, samantha, chiar si Sammy ) imi e indiferent, eu le alternez, ca sa nu se repete numele meu de prea multe ori.

Samantha isi privea fascinata farfuria, dar defapt nici nu o vedea. Nu. Se gandea la altceva. Se gandea cat de ciudat trebuie sa fi aratat, holbandu-se fara sa clipeasca la profesor, incepand dintr-o data sa se comporte ca si cand ar fi suferit de cine stie ce boala grava. Oare ceilalti au observat? Nu parea. Daca nu o tragea Bell de mana?
Nu, nu se poate, Sam nu are nimic, in schimb profesorul... de ce i-a facut asta tocmai ei? Ce anume a facut defapt?

Intrebarile ii roiau prin mintea naucita ca un roi de albine, da, albine, caci inca mai resimtea durerea, acum manifestandu-se sub forma unor usoare intepaturi.

Curand, Dumbledore a anuntat incheierea mesei festive, si elevii au inceput sa iasa, satisfacuti dupa un astfel de festin. O atmosfera calda, voioasa umplea atmosfera, dar din pacate, 4 fete pareau sa nu o resimta.
Cele 4 s-au regrupat, pasind cat mai lent cu putinta.
Niciuna nu parea dornica sa deschida subiectul, insa curiozitatea era cea mai apasatoare. Intr-un final, Samantha izbucneste:
"-Bell..." a inceput fata, inghitind in sec "Ce s-a intamplat, defapt ?"

Chiar atunci, o voce cunoscuta a rasunat pana la urechile fetelor, care, pe cat de concentrate erau asupra discutiei, au tresarit, intorcandu-si capul.
Era Jessica, Sam se intalnise cu aceasta in tren!

Usor jenata, Samantha i-a aruncat o ocheada lui Bell, care, aproband din cap, a continuat.
"-Stii, Jessica, tocmai vorbeam despre... Plesneala si..."
La auzul vestii, Jess parea si mai jenata, tocmai vroia sa-si ceara scuze ca deranjeaza, dar Sam i-o lua inainte

"-Stii, e in regula, nu e niciun secret, prima mea intalnire cu el a fost una... mai neplacuta. Despre asta vorbeam"

"-Sam!" s-a intors Bell, apucand-o de umeri pe fata care cu greu suporta tensiunea. "-Ceea ce s-a intamplat acolo, contactul vizual, durerea, gesturile tale si ale lui Snape dupa ce te-am tras de maneca! Vroia sa... si oprindu-se pentru o secunda, Bell s-a uitat peste umar, sa vada daca cineva putea sa auda ceva din discutie. S-a relaxat vazand ca cel mai apropiat era un grup de fete ce pareau sa faca un top al celor mai aratosi baieti din scoala, si a continuat, cu o voce mai joasa:
"-Vroia sa foloseasca Legilimatia !"

"-Sa.. ce?" samantha nu era nicidecum tulburata de veste. Bell isi musca usor buza.

"-Legilimantia, Sam, este atunci cand cineva incearca sa iti penetreze mintea" a spus fata, calma.

"-P-p-poftim? D-de ce a-ar fi vrut sa faca asta?"

"-Stii, este un act dificil, nu oricine e in stare sa o faca, sa patrunda in mintea cuiva, de la o asemenea distanta, numai printr-un simplu contact vizual, mintea omului e complicata, te poti pierde, insusi cel ce practica legilimantia poate lesina, se poate bloca sau interpreta gresit ceea ce vede in memroiile altcuiva."
"-Dar de ce am reactionat asa, Sam... ei bine, asa ceva, practicat pe un elev din anul I, nefamiliarizat cu vrajile, e ceva periculos, Sam, interzis. Tocmai din cauza ca se poate intampla ceea ce ti s-a intamplat si tie. Plesneala a fost intotdeauna antipatic, dar de ce a vrut sa patrunda..."

Sam inghiti in sec. Nu, nu, era prea mult. Mai intai intamplarea din tren cu baietii, zvonurile, fantomele, acum Snape si... si... calatoria pe lac... chestia ciudata vazuta la lac. Chestia ciudata... Poate ca totusi avea legatura?

Jessica privea uimita, la fel si Helena, si Anny. Niciuna nu avea idee de ce lucrurile au luat o astfel de intorsatura.

"Stiti... am vazut ceva ciudat, din barca, in drum spre lac" Fetele si-au "ciulit" imediat urechile.
"-Era ceva ung, slinos, ca un sarpe... provoca niste unde destul de ciudate, parea sa fie mare"

Daca era posibil intr-un astfel de caz, fetele incepura sa chicoteasca.

"-Oh, deci te-a salutata si pe tine Calmarul urias?"
La auzul intrebarii, sam ramase stupefiata. Calmar urias?
"-Dap, traieste in lac" a spus Helena, senina, ca si cand sa vezi un calmar urias traind intr-un lac ce imprejmuieste un castel plin de vrajitori si saluta elevii, ar fi fost un lucru obisnuit.

"-Sunteti sigure ca nu va intra nimic ciudat cu 5 picioare si 2 capete pe geamul de la camere, imediat ce ma voi instala intr-una? Oh, desigur, sper ca ce am mancat azi nu a continut vreo tentacula de calamar urias...?" a intrebat Samantha intr-un mod sarcastic, chicotind.

"-La prima intrebare, iti spun sigur ca nu, cat despre a doua, nu sunt sigura..." si oprindu-se, Jessica, care oferise raspunsul, le-a facut cu ochiul fetelor. "-Stii, din cand in cand, la inceputul fiecarui festin se mai pun delicatese precum muschi de dragon argentinian, friptura de hipogrif, stii, are acelasi gust cu pieptul de pui... ah, mi se pare ca si noi am avut la masa! Chiar langa caserola cu salata!"

Samantha arata ca la granita dintre exasperare si amuzament. Tocmai isi amintise ca descrierea se potrivea intocmai cu ce mancase... si doar era sigura ca e piept de pui!

"-Eeeeh? Eww!" a strigat Samatha fara sa realizeze ca ceea ce a zis Jessica mai sus erau doar niste inventii. Fetele au inceput sa rada, iar Sam, dandu-si seama ca fusese fraierita, s-a resemnat.
"-Da, foarte haios..." dar a inceput sa rada si ea cu celelalte fete, in timp ce urcau scarile, sau, mai bine zis, scarile le urcau pe ele, caci acestea pareau vrajite sa se miste cu eleii dintr-o parte in alta. Samantha avea sa se desparta de ele. Trebuia sa plece catre turnul Ochilor-de-Soim...