Memories...

[Bell Evans]

"-Am pierdut si eu un prieten..care imi era ca un frate. Il cunosteam de mica, crescusem impreuna. Era cu un an mai mare decat mine, si il puteam numi foarte bine "protectorul meu" pentru ca era mereu acolo, sa ma ajute" sopti Bell, eliberand cateva lacrimi calde.
"-Si cum a murit?" intreba Bellatrix, cu glasul stins.
"-Blestemul fatal. Un devorator al mortii l'a ucis, din simplul fapt ca se gasea in locul nepotrivit, la timpul nepotrivit" murmura cercetasa, cu gandurile departe.
Chipul baiatului ii inunda brusc mintea..ochii albastri, ca de diamant, tenul alb ca portelanul, parul blond si carliontat. Ii fusese atat de greu sa uite acel inger cazut, incat isi dorise cu ardoare sa il urmeze. Dar nimeni nu o lasa, toti ii spusera de nenumarate ori ca trebuia sa traiasca. Sa traiasca pentru amandoi. Si totusi..cu ce scop?! El nu avea sa se mai intoarca niciodata pe pamant, era pierdut pentru totdeauna. Iar Bell ramase singura, invaluita doar in amintirea dureroasa a prietenului mort.
"-Cum il chema?" o intreba Bellatrix.
"-Ray" sopti fata, numele aruncadu'i sageti dureroase in suflet. Nu vroia sa reinvie amintirea lui, facuse eforturi supra-omenesti sa o inchida intr'un coltisor indepartat al mintii.
Bellatrix spuse..