Cand ploaia inceteaza #3

[Samantha Hawkins]

OCC: Sorry, daca avea alte planuri, dar si eu am chef de adrenalina, nu doar tu Sam . =))

Nicio problema, tocmai de adrenalina are nevoie personajul, numa' ca planuiam sa termin RP-ul Nu planuiesti sa readuci Basilisk-ul la viata si sa spui ca vorbesti limba serpilor, nu?
Hai totusi sa zicem ca un elev problema a inregistrat pe o caseta zgomote ciudate, k dup'aia' nu mai are sens povestea xD. Daca vrei voi deschid eu alt topic in kre sa vanam un nou sarpe gigant dar nu in asta, se presupunea ca povestea se axeaza asupra mea ca personaj pentru prima oara la Hogwarts

Bun, deci, reluand:

"-Incantata, de asemenea" si spunand acestea ii intinse mana, gest nelipsit de o usoara imbujorare in obraji. "-Samantha Hawkins, anul I"

"-Da, mi-au zis fetele i-a raspuns Mike, zambind. "-Vei avea de lucru in primul an. Cel putin, eu am intrat in bucluc de cateva ori numai din cauza ca am ajuns pe coridorul Viperinilor, in cautarea unei sali de clasa si spunand acestea, si-a dat ochii peste cap, amuzat de propriile cuvinte.
"-Dar am incredere ca tu te vei descurca. Doar nu degeaba ai fost sortata la ODS, nu?

"-Yeah, asa-i." Sam a raspuns, rosind si mai tare "-Multumesc mult de ajutor, Mike." Si intorcandu-se inspre fete, le-a imbratisat intr-un ultim gest si le-a urat o seara... cat mai placuta.

"-Crezi ca il place?" a intrebat Bell, cand Sam parea sa fie destul de departe.
"-Nu stiu cat de preocupata e de capitolul ’dragoste’" i-a raspuns Helena, miscand aprobator din cap "Adica, o inteleg, abia in anul I si..."
"-Si nici de calmari uriasi nu a auzit!" a incercat Jessica sa bata un apropo, dar dandu-si seama ca putea aduce o eventuala ofensa, a adaugat "Adica, chiar are multe de invatat... stiti... pare ca baga lucrurile rapid la cap" astfel, chicotind si indepartandu-se, fetele au schimbat rapid subiectul

~*~

"-Ooooh, deci acesta e Mister Filch?!"
Aceasta era una dintre sutele de intrebari pe care Sam le-a pus, cat timp se afla in compania baiatului. Pe de alta parte, Mike nu parea nicidecum deranjat. Samantha era in acea stare in care ar fi observat pana si cel mai mic detaliu menit sa nu fie scos in evidenta; daca ofenstata, ar fi intors-o cu o replica buna; daca provocata, s-ar fi dus dupa D-na Norris si ar fi bagat-o cu capul in galeata de apa... a domnului Filch desigur!
Clipele detensionate erau bine venite. Spera din tot sufletul ca incidentele au fost doar coincidente neplacute.

"-De ce are nevoie de o galeata cu apa, oricum? Nu exista vraji care sa-i usureze munca?"[/i]
[b]"-Buna observatie" a aprobat Mike "-Nu sunt sigur, dar se zvonea odata cum ca ar fi nascut fara puteri de parinti vrajitori... cu siguranta, nu iti pot spune.
Topaind si analizand fiecare flacara [ „flacari magice, nu pot fi stinse prin metode traditionale” dupa spusele lui Mike], fiecare tablou, s-a gasit fata in fata cu armura argintie a unui fost cavaler.
”- De cand nu o mai fi fost stersa armura?” a murmurat fata, si intradevar, praful, si chiar cateva pete de noroi zaceau linistite pe o suprafata candva curata si lucioasa.

Samantha da sa plece, intorcandu-se pe calcaie...face un pas... si...

OUCH!

Bobocul s-a vazut intr-o pozitie paralela cu pamantul. Din fericire, nu avea nasul spart, si nici nu se lovise, in schimb, ceva „puternic” i-a inclestat mana si a ridicat-o incet.
O privire naucita inapoi, si a vazut cum piciorul armurii nu mai era la locul initial, ci fix acolo unde fata s-a impiedicat.
O privire naucita inainte, si l-a vazut pe baiat inca tinand-o si intreband-o ce s-a intamplat.
”Ah, multumesc mult... ma alegeam cu o vizita la doamna Pomfrey daca nu erai prin preajma” a adaugat Sam zambind, jenata de propria stangacie.

Pentru cei ce nu s-au prins, Samantha, nu vedea in baiat niciun potential partener. In urma acestei intamplari, un lucru i s-a stabilit in suflet: Mike devenise pentru fata... ca un frate mai mare.

”-Retine, niciodata sa nu insulti un tablou, o armura, o fantoma...”
”-Te cred!” la intrerupt Samantha amuzata. ”-Abia am venit si deja l-am deranjat pe Nick-fara-de-cap ...”
”-Stiu, Sam, in hol cred ca toata sala si-a indreptat atentia asupra ta” i-a raspuns zambind, iar Sam a rosit si mai tare la auzul vestii.
S-au oprit.

~*~

-JESSICA!

Helena a inceput sa tipe. Anaella topaia din loc in loc ca si cand ar fi stat pe carbuni incinsi. Bell incerca sa le calmeze. Jessica lesinase! Iar Sam plecase de mult cu Mike spre turnul Ochilor de soim....
”-Jessica!” a strigat din nou Bell, dandu-i o palma, in timp ce celelalte 2 fete isi priveau ingrijorate propria prietena, acum zacand la pamant. Si-a scos bagheta rapid de sub hainele de scoala si a murmurat, indreptand obiectul magic spre capul Jessicai, unde fusese lovita.
”Episkey” a murmurat aceasta, in timp ce rana, de altfel nu foarte grava, se vindeca.

Mai multi elevi s-au adunat in jurul fetelor. 3 dintre ei, purtand emblemele Viperinilor in piept, radeau pe infundate, tinand in mana...ceva...

”Faceti loc, faceti loc! Ma scuzati. Oh, ce este cu ingramadeala asta, OH! Doamne!” si profesoara McGonagall a scapat cartile din mana.

OOC: da, stiu ca am exagerat, da' nu am avut ce afce azi dimineata Continuati cum vreti. Voi hotarati cine erau cei 3 si ce aveau in mana si cum va reactiona McGonagall si unde se vor duce fetele. De mine sa nu mentionati. Jessica a lesinat din cauza ca fusese lovita intentionat de unul dintre Viperinii ce radeau. De preferat, tineau o caseta pe care inregistrasera sunetele ciudate, sau poate gasiti voi si altceva. Da' sa nu va aud ca JESSICA VA DEVENI POSEDATA DE CINE STIE CE CIUDATENIE ca va sparg


p.s.: ti-am votata postul jessica, mi-a placut