Memories...

[Bella Emily Rose]

" - Iarta'ma. Nu mi'am dorit sa te fac sa iti reamintesi de el , dar oricum , oricat de mult ne'am stradui , amintirea unei persoane dragi noua ramane mereu acolo , undeva, intr'un colt de suflet. Este ca o memorie stinsa , poate ca nu va mai fi niciodata aprinsa, dar nici nu va putea sa dispara . "
Bell apropa din cap , incercand sa isi ascunda lacrimile de cristal care i se scurgea pe obrazul palid , luminat de stralucirea lunii.
Acum ca privea mai bine , peisajul era mirific noaptea. Razele lunii se reflectau pe lac , facand sa para o oglinda de gheata , care la primul pas avea sa se sparga in mii si mii de bucati .
Bell isi sterse lacrimile cu maneca robei , apoi spuse :
" - ... "