Memories...

[Bell Evans]

"-Oricum, trebuie sa ne gandim ca ei nu vor sa ne vada plangand pentru moartea lor. Si Ray si fratele tau, sunt sigura ca sufera daca noi nu suntem fericite" sopti Bell, cu privirile indreptate spre luna de cristal.
"-Dar cum sa fi fericita?! Cand persoana pe care o iubeai atat de mult a disparut asa brusc dintre noi?" intreba Bellatrix, si un alt val de lacrimi o dobori.
"-E greu. Dar cu timpul, amintirile devin mai incetosate. Si in ciuda faptului ca iti provoaca o durere crunta, vrei sa le revezi, in fiecare moment. Sa ai impresia ca traiesti in trecut, nevrand sa accepti prezentul" murmura Bell.
"-Nu pot si nici nu vreau sa'mi uit fratele" spuse Bellatrix, incercand sa isi inghita cu greu alte lacrimi.
"-Ray era cel mai bun prieten al meu. In fiecare zi ne intalneam si stateam impreuna ore in sir. Cand am aflat ca a murit, am spus la inceput ca e o gluma. Dar cand l'am vazut acolo, in sicriul alb, livid la fata si nemiscat, atunci a fost clipa in care mintea mea a acceptat ca nu il voi mai vedea niciodata in viata. Dar totusi, sufletul a ramas constient ca Ray e viu, ca va reveni curand" zise fata..