Cand ploaia inceteaza #3

[Samantha Hawkins]

Cei doi ajunsera intr-un hol, avand la capat intrarea intr-un turn. O scara spiralata parea sa inceapa de la baza lui, si un soim de bronz, statea aproape ascuns, intr-un colt. Dar murmurele din spate i-au facut sa se intoarca numaidecat.
"Vin-o repede Emily, Jessica a lesinat!"

Despre care alta fata putea fi vorba, daca nu despre cea de la care si-au luat mai devreme la revedere?
Ajungand in sfarsit in holul principal unde se daspartisera, au asteptat la colt pana ce profesoara McGonagall le-a vorbit clar si raspicat despre o "vizita" urgenta cu "aceasta copila" la doamna Pomfrey, avertizand-o pe Bell ca magia inafara orelor de curs este complet interzisa. In ciuda protestelor si a motivelor aduse de Helena si Anaella...
"Ma intreb ce face cu teancul acela imens de carti. Cred ca le poarta intentionat ca sa le scape din mana si sa dramatizeze situatia..." a chicotit Sam, acum indreptandu-se alaturi de baiat inspre fete. Jessica isi revenea.

- Ce, mama, arde scoala?!

~urmeaza dialogul din postul jessicai~

"Cum? Chiar acum? E important?" a intrebat fata, mai degraba frustrata. Samantha parea de neclintit.

"Oooh, nu, las-o balta Jessica" i-a raspuns din nou, consultand ceasul de mana a lui Mike, care inca o insotea, incercand la randu-i sa o convinga sa ajunga in Turn cat mai rapid. "Este aproape 9!"

"Si ce?" a intrebat eleva din anul VI [e bine?], complet luata prin suprindere. "Abia de la 10, poate chiar la zece jumatate in sus suntem restrictionati sa nu parasim camerele..." a adaugat rapid, cu un ton inocent.

"Nu si anul acesta" s-a grabit Mike sa o corecteze pe un ton grav. Nu era nevoie de cuvinte. Nici greu nu era sa observi expresiile intrebatoare adoptate de fetele celor prezente. Nici Bell, Helena sau Anny nu fusesera inca anuntate.

"Ehh, da, stiti, masuri de siguranta si... un an mai incins ca sa zic asa... extra-masuri de protectie... nu ca si cand ar fi vorba de ceva special... Noul Ministru a Magiei a impus asta..." si a intrerupt fraza, tusind fals, dupa parerea Samanthei. Se putea remarca o usoara colorare in obrajii acestuia.
"De unde stii, totusi? a insistat Bell, dupa o usoara pauza ce a parut, in mod ciudat, apasatoare. "Desigur nu de la "el" nu?. Acel "el" era defapt cel mai bun prieten a lui mike, intamplator, prefectul casei cercetasilor. Bell il cunostea, desigur, de mai mult timp pe Mike. Dar Samantha statea neclintita, desigur, nestiind cine e "el", isi muta capul cand de la Bell cand la Mike, sperand sa capteze vreo informatie cat de cat lamuritoare.

Ce a spus baiatul mai sus, nu a convins-o deloc pe tanara Soimeanca. Peronul, umbrele difuze, zgomote, au inceput sa i se invarta in minte pe masura ce isi amintea prima discutie cu Jessica, despre numarul Dementorilor care e in crestere. Cand s-a intamplat asta ultima oara? Cand acestia cautau ceva.
Apoi s-a gandit la imbulzeala atat de necaracteristica, remarcata nu numai de boboaca.
In mod inconstient i-a zburat in minte si imaginea umbrelor de pe lac. Fetele spuneau ca a fost doar Calmarul Urias... asa sa fie?
Apoi, privirea fugara dar plina de inteles a profesoarei McGonagall pe hol, comportamentul lui Snape, ... ce vroia sa vada, de fapt, in mintea ei?

Fata simtea o nevoie apasatoare de a vorbi cu cineva, de a se descarca. Nu mai vroia sa auda de nimeni si nimic. Nici prin gand nu ii trecea sa plece in biblioteca la ora asta. Poate maine. Da, cu siguranta maine. Dar nu azi, nu acum, cand trebuia, obligatoriu, sa-si ordoneze gandurile.

In curand s-a vazut ducandu-si mana la gura si cascand mai degraba zgomotos.

"Aaah, deci... aahh *cascatul persista* deci am nevoie de umpic de odihna, aveti grija, sa nu va intalniti cu vreun Basilisk pe hol" a adaugat razand, si, micsorandu-l intr-un zambet, le-a facut cu mana indreptandu-se pentru a doua oara spre Turnul Ochilor e Soim. Fetele urmau sa mearga cu Jessica in aripa spitalului. [dar nu, nu ne vom muta acolo].

In stadiul in care se afla, Sam chiar nu a realizat cat de ostila trebuie sa fi parut din punctul de vedere al prietenelor. O amica avea nevoie de ingrijiri medicale, dar tanara eleva alege somnul. In timp va reflecta mai mult asupra deciziilor, dar momentan, gandurile Soimencei ar fi acaparat mintea fiecaruia...


OOC:
Repet! in aceasta "serie" (sunt 3 parti, create de mine, ce urmaresc aceiasi poveste) nu vreau sa inclu si altceva decat propriile planuri. Si e pe terminate. Si dupa ce se termina de-a binelea ne intalnim la biblioteca Poate ne ascundem si mai auzim si niste profesori susotind

Pana atunci, Jessica, Bell, Helena sau Anny, daca vreti sa continuati, vorbiti si voi de cum a decurs calatoria pana in aripa spitalului, cum e doamna Pomfrei (adica "medicul"), etc, gasiti voi, si dupa aia', povestiti cum va duceti la culcare [bine, da' asta nu numai intr-un post, asteptati sa mai vina si altcineva]