Lesinul

[Bell Evans]

"-Anny, trezeste'te!" striga Bell, speriata.
Fata nu se misca, parea moarta.
"-Sigur isi va reveni?! Adica, pare prea nemiscata" spuse Bell, iar sora medicala afisa un aer sfarsit.
"-Se va trezi in curand. E epuizata, prea multa oboseala" zise ea, incercand sa o linisteasca pe cercetasa.
"-Da..a invatat pentru examene. Si nu cred ca s'a odihnit suficient" sopti Bell.
"-Pai, vezi! O sa se trezeasca in curand. Dar e bine daca doarme mai mult, se va reface mai bine si mai repede" completa Madam Pomfrey, vesela.
"-Pot sa raman aici?" intreba Bell, asezandu'se pe un scaun.
"-Sigur, doar sa nu mai vina si alti..musafiri" raspunse asistenta, dupa care pleca.
Ramase singure, o liniste de nepatruns se asternu peste salon. Bell lua mana Anaellei in mana sa si incepu sa o mangaie incetisor. Vroia sa se trezeasca, nu suporta sa'si vada prietena in acea stare..