A new hope

[Bell Evans]

Capitolul 4 ~ Crime misterioase [Lisa]

Intreg orasul a fost devastat azi noapte de un asasinat in lant. Trei victime, dintre care doua decedate, au fost gasite in propria locuinta, asfixiate cu o perna si una dintre ele prezentand leziuni grave la nivel cerebral. Cei doi morti, Daiana si Jeremy Madison au fost gasiti cu doar cateva secunde inaintea fiicei lor, Grace Madison, care zacea incostienta pe podeaua din sufragerie. Din nefericire, starea ei este foarte grava, aflandu’se in coma de gradul patru la spitalul judetean. Vom reveni mai tarziu cu alte informatii.
“-Familia Madison era una foarte linistita” spuse tata, grav.
“-Oare ce a avut cu bietii oameni, nu i’au facut nimic” completa mama, strangandu’si mainile la piept.
Abandonata pe canapeaua din sufragerie, stirea de la televizor ma invalui intr’o aura de neliniste. Un criminal bantuia liber prin oras, omorand la intamplare oameni nevinovati. Si totusi, perspectiva asta nu ma ingrozea, cum ar fi trebuit sa o faca.
“-Lisa, esti bine?!” se auzi o voce slaba, urmata de un scuturat puternic de umar.
“-Da, de ce nu as fi?” am raspuns eu, usor enervata. Nu trebuia sa ma zgaltaie asa, uram miscarile bruste. Ma trezeau din visare, lucru ce nu il consideram prea interesant.
M’am ridicat din culcusul pe care il facusem pe canapea si am plecat in camera mea. Ajunsa intre cei patru pereti frumos zugraviti in nuante de albastru, am tipat socata. Pe unul din perete scria ceva..
Nu iti fie teama. Tu si familia ta sunteti in sigurata. Cu dragoste, Makw Lisue Lil.
Cuvintele imi trimisera un fior de spaima, amplificat de faptul ca vopseaua [tineam sa cred ca e vopsea] cu care fusesera scrise era rosie, stralucitoare, proaspata.
“-Tata?” am strigat, cu vocea ragusita.
Un bocanit pe scari, dupa care bratele lui protectoare ma gasira. Ingheta langa mine cand citi scrisul de pe perete, dupa care imi intoarse capul si ma privi atent.
“-Ai idee cine a scris asta?!” ma intreba el, foarte serios. Imi venea sa izbucnesc in ras, desi situatia nu era deloc amuzanta.
“-Nu, tata. Din cate imi aduc eu aminte, nu am niciun prieten criminal, care sa vrea sa omoare vecinii terorizati. In plus, eu stau doar cu Ash si Pete, iar ei doi chiar nu ar face asa ceva” am spus eu, cu vocea grava.
Iesi repede din camera, tarandu’ma dupa el. Chiar nu imi placea ce va urma.
“-Spune’mi ca glumesti!” am tipat eu, cand ma duse pana la masina ce statea parcata pe marginea trotuarului din fata casei.
“-Vi cu mine Lisa, nu ramai singura!” spuse el, cu vocea tensionata.
“-Si mama?!” am intrebat eu, tematoare.
“-Plecata cateva zile, la bunica ta” murmura el, ganditor. “Urca”
Porni masina, si in cateva secunde am ajuns la sectie. De ce trebuia sa merg cu el?! Si inca unde trebuia..la politia din oras. Super ! Adevarul e ca norocul meu se masura in tone..
Dupa o intreaga dupa-amiaza petrecuta intr’un birou luminos si spatios, ne’am intors impreuna acasa. De data aceasta, nu mai era nicio surpriza.
“-Tata, daca scrisul spunea ca sunt in siguranta, de ce iti faci atatea griji pentru mine?! Nu are rost..” am spus eu, cand am coborat din masina.
“-Lisa, te rog ai grija de tine”. Fura singurele cuvinte pe care le mai spusese in acea zi.
O data cu venirea serii, o ploaie marunta, de toamna, acapara intreg orasul. Stropi mari si zgomotosi se loveau aproape dureros de sticla fumurie, asemeni valurilor de stancile ascutite abandonate pe faleza. Semana cu un cantec de mult apus, soptit de un inger inchis in propria suferinta. Si atunci am realizat un alt aspect din viata mea jalnica..
De ce acel criminal nu ma omorase pe mine prima?! De ce merse la familia Madison si ii chinuise pe ei mai intai?! Si de parca asta nu ar fi de ajuns, imi scrisese si un mesaj cu sange pe peretii din camera mea cum ca nu imi va face rau! De ce nu ptuea termina o data cu existenta mea lipsita de scop, de ce nu ma omora pe mine..m’ar fi scapat de agonia si durerea prin care treceam in fiecare zi, cand trebuia sa ma trezesc, sa infrunt o alta zi. Pentru ca fara Josh, chiar nu mai aveam de ce sa traiesc..
Prea obosita pentru a mai face fata suvoiului proaspat de ganduri, m’am lasat pe pat, si am adormit. Asa imbracata cum era, somnul ma acoperi cu mantia lui dulce de vise si ma purta spre alte lumi, pline de farmec si fiori de fericire.
Un nou vis, de data aceasta mult mai diferit, mi se dizolva in fata ochilor, purtandu’ma intr’un loc indepartat, necunoscut. Eram cu Stephan si Luke pe o pajiste rasfatata in adierea blanda a soarelui, aoperita de un cer scanteios, imbracat intr’o necuprinsa tacere.
“-Trebuie sa o protejam” se auzi vocea lui Stephan, tensionata.
“-Stie sa isi poarte singura de grija” mormai Luke, privindu’ma atent.
“-Un criminal umbla singur prin oras si tu vrei sa spui ca isi poarta singura de grija?! Luke, Lisa nu e Anabell, sa fie atot-puternica” ameninta Stephan, iar fratele sau marai dezaprobator.
“-Imi pare rau sa te anunt ca Lisa e in siguranta mereu. Iti promit” sopti Luke.
“-Si eu ce dovada am??” il intreba fratele sau, cu un zambet malitios.
“-Cuvantul meu de onoare. Jur pe memoria lui Anabell ca Lisa nu va pati nimic. Ma voi ocupa chiar eu de asta” murmura Luke, dupa care se intoarse spre mine.
Cu pasi repezi, ajunse repede in stranga mea si ma lua de mana.
“-Anabell, vei fi in siguranta” imi sopti el la ureche, dupa care disparu in neant.
M’am trezit cu un tipat mic, pe care l’am inabusit imediat in perna. Ce trebuia sa insemne asta? Eu abia daca ii cunosteam pe fratii Williams, de ce isi faceau atatea griji pentru mine?? Si cine era Anabell aia? Nici macar nu o cunosteam, habar nu aveam ce legatura era infiripata intre mine si ea.
M’am dat jos din pat si m’am dezbracat. Blugii stramti si hanoracul gros ma incomodau, asa ca am apelat la pijamaua din dulap si m’am dus la baie. Am facut un dus fierbinte, menit sa imi dezmorteasca muschii si sa ma incalzeasca.
Intoarsa in pat, am incercat sa adorm din nou. Dar miile de ganduri roiau in mintea mea ca un stup de albine agitate. Nu puteam sa ma las furata din nou de somn. Si era abia ora 5 dimineata..
Trebuia sa aflu misterul pe care il ascundeau cei doi. Mai ales daca ma implicau si pe mine, trebuia sa descopar ce ascundeau.
M’am indreptat spre dulap si m’am imbracat de zi. I’am lasat tatalui un mesaj pe masuta din bucatarie, cum ca ma duceam sa alerg si am inceput sa caut cartea de telefon. In cele din urma, am gasit adresa casei Williams si am notat’o pe un biletel.
Un taxi ma duse pana in fata cladirii impunatoare, care avea luminile de la parter aprinse. Mi’am verificat telefonul, si era abia ora 6.30. Probabil parea foarte nepoliticos din partea mea sa le fac o vizita la o ora asa de matinala, dar nu conta.
Si totusi, fusese doar un vis..probabil erau aberatii de ale mele, nu contau. Fratii Williams nu imi dadeau o asemenea importanta, deci am facut stanga’mprejur si m’am indreptat spre propria casa. Cat de nesabuita fusesem..Si totusi, un zgomot de pasi se auzi din spatele meu..
_______________________________
Ok, chiar nu stiu de ce l'am pus azi dar sper ca nu va suparati oricum nu e cine stie ce