A new hope

[Bell Evans]

Capitolul 6 ~ Necunoscut

Part I ~ Prezentari [Lisa]

Cateva raze de soare imi mangaiau obrajii, zvantand ultimele urme de lacrimi. Ma plimbam in nestire prin parcul orasului, incercand sa scap de toate amintirile triste care imi invadara mintea. Prima plimbare cu Josh, prima imbratisare, primul sarut..toate mi se infatisau in minte si in suflet, trimitandu’mi fiori de durere si emotie in tot corpul. As fi vrut sa existe clipe in care sa pot uita aceste amintiri, dar daca le uitam pe ele, ar fi insemnat sa’l uit pe Josh..lucru ce era mai mult decat imposibil. Nu puteam sa uit un inger..un inger misionar venit pe pamant, pentru ca mai apoi sa dispara la fel de brusc.
Am aruncat o privire spre cerul ce acoperea intreg tinutul. Un albastru curat ma izbi in toata fiinta, aducandu’mi un alt oftat pe buze. Nuanta intensa de albastru, puritatea norilor albiciosi..totul imi amintea de el..
“-Lisa!”
Acum auzeam si vocea lui Josh..atat de dulce, ca un cantec melodios. Dar un scuturat de mana ma trezi la crunta realitate.
“-Salut!” mormai Josh, analizandu’ma atent. Stai asa, nu era Josh. Off, uram asemanarea asta.
“-Buna Luke” am raspuns eu, cu o voce mica.
“-La plimbare, cu soarele in companie?” glumi el, zambind. Acelasi zambet..
“-Aaa, da..” am zis eu, incercand sa ma trezesc. Haide, Lisa, nu fi mai idioata decat esti deja! O sa creada ca esti cine stie ce nebuna scapata de la psihiatrie!! m’am gandit in sinea mea, cand Luke imi arunca o privire usor ingrijorata.
“-Vroiam sa’ti prezint un prieten foarte bun. El este Edward Rochester” spuse baiatul, aratandu’mi un tip care statuse tacut in spatele lui pana in acel moment.
Acesta facu un pas in fata si imi stranse mana. Ce formal?!
”-Incantat, eu sunt Edward” rosti el, serios.
Avea un fizic pe care orice baiat din facultate l’ar fi invidiat. Muschii se observau usor prin tricoul negru care ii venea de minune. Ten uniform, constitutie atletica, ochi verzi, vigilenti. Inalt, bine facut.
“-La fel” am raspuns eu, mecanic.
Edward imi arunca o privire piezisa, dupa care se intoarse si pleca. Ciudat tipul, poate prea ciudat..
“-Cine e?” l’am intrebat pe Luke, in timp ce imi agitam nervoasa piciorul.
“-Un prieten foarte bun..nu a vrut sa ma creada ca semeni atat de mult cu Anabell, asa ca l’am adus sa se convinga de unul singur” raspunse acesta, usor incomodat de tonul vocii mele. Super, ajunsesem exponat!
“-Eu am plecat” am strigat, in timp ce ma indepartam in graba de el. Lucrurile se complicau mult prea mult in jurul meu, fapt ce ma aducea in culmea disperarii. Vroiam liniste din nou, timp in care sa ma gandesc la ce s’a intamplat in ultima perioada.
De ce Luke semana atat de mult cu Josh?! Si de ce eu semanam atat de mult cu fata aia, Anabell ? Chiar vroiam sa aflu..dar cum ? De unde puteam face rost de asemenea informatii..
Anabell Harrison..nici macar numele nu imi suna cunoscut..si totusi, vroiam sa aflu ce e cu ea. Cine era, de ce a murit, ce legatura avea cu Luke ?

Part II – Mai in gluma, mai in serios.. [Luke]

“-Ai de gand sa ma astepti??” i’am strigat lui Edward, in timp ce fugeam la el. Lumea incepuse sa se uite la mine, si nu imi placea sa atrag atentia.
“-Nu mi’ai zis ca seamana chiar atat de mult” spuse el, socat. Avea chipul transpirat si mainile ii tremurau.
½-Ba ti’am zis, dar nu ai vrut sa ma crezi!” i’am raspuns eu, cu un zambet malitios.
“-Unde vrei sa mergem? Mie unul, mi’e cam foame½ propuse Ed, tensionat.
“-Ok, vin cu tine. Esti cam depresiv” am zis eu, in timp ce mergeam alaturi de el prin intuneric. Deja se facuse seara, iar luceafarul de noapte aparuse pe bolta cenusie. O neliniste ma acapara instantaneu, ca si cum plecarea luminii m’ar fi afectat intr’un mod sau altul.
“-Ai observat ca poarta ceva la gat? Cel mai protector cristal, Lazurit!” spuse Ed, intrerupandu’ma din ganduri.
“-Nu m’am uitat la asta” am mormait eu, aparent incomodat.
½-La ce se uita Luke ?!½ chicoti el, sumbru.
Ajunseseram in fata unui magazin inchis, in spatele caruia era o strada. Un baiat mic se juca in liniste cu o minge.
“-Asteapta’ma aici” murmura Edward, dupa care disparu.
Cateva secunde de liniste, dupa care se intoarse.
“-Vrei sa spui ca te’ai saturat cu atat?!” l’am intrebat, sarcastic.
“-Nu, dar mai e unul la o strada distanta” ma anunta Edward, vesel.
Ajunsi in fata unui garaj, am vazut doi gemeni care vorbeau in soapta. Pareau destul de marisori, aveau intre 4 sau 5 ani.
“-Luke, fi atent!” ma avertiza Edward, cu un zambet.
“-Luke?!” intreba o voce subtire.
“-Luke Skywalker?! Chiar el?!” intreba o a doua voce, aproape identica.
“-Da, amice, uite acum isi scoate sabia laser si te lasa sa te joci cu ea” raspunse Ed, mormaind. “Aa, sa nu uitam de costumul de Jedi, unde il ti ascuns?!”ma intreba el, dupa o pauza de cateva secunde.
“-Uite acum iti zic” am strigat eu, enervandu’ma.
M’am intors si l’am asteptat sa termine. Dar, surpriza! Un tipat ragusit ma facu sa tresar si sa ma intorc. Ed se zvarcolea pe jos, invaluit intr’o durere naucitoare.
“-Esti ok?!” l’am intrebat eu, speriat.
“-Am uitat de regula aia cu gemenii. Nu ai voie sa te atingi de sufletele gemene sau pereche. Off, si nici tu n’ai zis nimic. Macar ocupa’te sa isi tina gura½ spuse Edward, inca tintuit pe trotuar.
M’am apropiat in graba de cei doi pusti, care privisera speriati spectacolul si i’am rezolvat in cateva secunde. Au plecat repede, fugind.
“-Mergem?” l’am intrebat eu pe Ed, de indata ce m’am asigurat ca nu mai era nimeni care sa fi vazut scena.
“-Haide, nici foame nu imi mai este” mormai el, ridicandu’se cu greu.
Am mers in liniste spre casa, vorbind despre cele intamplate.
“-Revenind la chestia cu cristalul, oare stie??” ma intreba Edward, tensionat.
“-Anabell?” am, intrebat eu, la randul meu.
½-Fata aia, Lisa sau Anabell½ spuse el, ganditor.
“-Nu cred ca stie. Poate e un cadou sau ceva de genul” am raspuns eu, nevazand un pericol adevarat in chestia asta.
Intrati in casa, l’am gasit pe Stephan adormit pe canapeaua din sufragerie, langa vesnicul jurnal.
“-Cand o sa inceteze sa mai scrie in tampenia asta?!” am mormait eu, aruncand micut carnetel pe jos. Acesta se deschise la intamplare, ramanand pe podea. Curiozitatea ma impinse sa il ridic. Mi’am inceput lectura, aparent uimit de sentimentele si trairile pe care le simtea fratele meu. Chiar socat as putea completa..
________________
Sper sa va placa mie una, mi'a placut cum a iesit partea a2a..cred ca si lui nunim ii va placea