Faza care v-a placut cel mai mult intr-o opera literara.

[Helena Daphne Rose]

Ahh , da...mi-am adus aminte de o scena din "Blindatele Mortii" de Sven Hassel

Legionarul il privi cu coada ochiului.
- Caile lui Allah sunt de nepatruns , dar drepte , murmura el. Eu o sa ma duc in gradina lui Allah , dar tu , care nu crezi in nimic , o sa te prajesti in iad in cele mai ingrozitoare chinuri.(Mangaie parinteste parul uriasului.) Dar ne vom ruga pentru tine , biet pacatos , in ziua cand , din ordinul lui Allah , Ivan o sa-ti infiga un cutit in spate!
Micutul opri brusc sticla la jumatatea drumului spre gura si se uita la Legionar , pe fata caruia plutea un zambet viclean.
- Tine-ti gura cu glumele tale! Te crezi in rai si in iad?
- Bineinteles , spuse Legionarul foarte serios. Allah va stii sa aleaga tapii de berbeci.
Micutul avea privirea inspaimantata si se apleca spre el , scobindu-se nervos in nas:
- Tu care esti un bun camarad , spune-mi cum as putea sa ma strecor in gradina lui Allah?
Legionarul zambi cu o infatisare intristata.
- Foarte , foarte greu. Trebuie sa faci atatea lucruri inainte...Allah e asa mare!
- Nu-mi pasa , o sa fac ce trebuie. Si voi astia , voi sunteti credinciosi?
Toata lumea raspunse afirmativ cu cea mai mare seriozitate.
Lacrimand , Micutul se intoarse spre Legionar:
- Atunci o sa ma prajesc singur in iadul ala nenorocit? Nu-i drept. Ajuta-ma camarade , sa ajung si eu la Allah.
- Trebuie mai intai sa-ti ierti dusmanii , spuse Legionarul.
- Da , da! striga Micutul , sarindu-i de gat , chiar ca-ti iert toate porcariile pe care mi le-ai facut.
- Eu? se balbai Legionarul , desprinzandu-se.
- Da , tu , relua Micutul radios. ( Scotoci in buzunar si-i dadu Legionarului un pachet ce continea un praf alb.) E soricioaica. Vroiam sa ti-o torn in bere , dupa victorie , fiindca m-ai lovit cu piciorul si mi-ai spart nasul.
- Dumnezeule! striga zapacit Legionarul.
- Da , ai fi avut timp doar cat sa-i vezi pe englezoi defiland sub poarta Brandemburg.

Allah , damn it!