The painful return

[Rebecca-Anne Malfoy]

Sunt unele lucruri dupa care iti revii,in timp,treptat,cum ar fi o inima franta,un vis frant,o aripa franta.’Te ridici,iti scuturi roba de praf,si continui cu capul sus’,cum i-ar fi spus McGonagall atat de des in primul ei an de scoala.Sunt unele lucruri dupa care nu mai poti fi intreg niciodata.

McGonagall era singura care stia cat de greu putea renunta Rebecca la ceva.Da, chiar Minerva McGonagall care,in pofida faptului ca era sefa de casa la nenorocitii de cercetasi,era singura profesoara care nu o lasase balta niciodata cand avea nevoie de ceva si care o intelegea fara sa puna prea multe intrebari.Avea parca doisprezece ani cand fugise pentru prima oara plangand la ea,intr-o mana cu bagheta rupta si intr-o mana cu un iepure mort.Profesoara il recunoscu pe Vin,primul animal de casa al Rebeccai,pe care i-l adusese Narcissa chiar la inceputul acelui an.’Nu mi-a iesit vraja’,reusi sa-i exlice printre lacrimi,’Vin a murit si am rupt bagheta si acum o vreau inapoi.Faceti-mi-o inapoi.Faceti-l si pe Vin.’.Chiar daca ii explicase de nenumarate ori ca unele lucruri nu se pot intoarce la starea in care erau inainte sa le strice,nu voia sa inteleaga,copil fiind.Se pare ca ii trebuise ceva timp sa isi dea seama ca asa functioneaza viata.

Isi dadu seama cu ceva timp in urma ca era experta in stricat diverse lucruri,situatii care ar fi putut inflori in ceva frumos la vremea lor,sau chiar si vieti.Cel mai des, propria viata.Dupa ce ajunsese in Aripa Spitalului,imediat dupa petrecerea de ziua ei [a se citi direct de pe fundul lacului,unde reusise sa se prinda,nu tocmai treaza fiind,in niste alge],lucrurile nu decursera tocmai pe un fundal roz.La scurt timp dupa ce se trezi,cu Ron Weasley la capul patului ei de spital,isi dadu seama ca ceva nu e in regula.Nu pentru ca ar fi trebuit sa se prefaca in continuare ca nu simte absolut nimic pentru Ron Weasley,ceea ce ar fi facut in mod normal daca nu ar fi fost proaspat trezita din inconstienta,ci pentru ca nu stia cine naiba se afla langa ea.Si pentru ca nu stia nici cine erau cei doi adulti ingrijorati care tocmai dadusera buzna in incapere.Judecand dupa culoarea ochilor si a parului,dar mai ales dupa fizionomia fetelor,pareau a fi parintii ei.Si da,se dovedira a fi parintii ei,Lucius si Narcissa Malfoy,care hotarara sa o ia acasa pentru o ‚scurta vacanta.’O scurta vacanta in care ei ,cu putin ajutor din partea lui Draco,reusira sa o aduca inapoi in simtiri,sa ii reaminteasca o mare parte din vraji,sa o puna la curent cu ierarhia de la Hogwarts,in special cu superioritatea viperinilor.Casa din care,intr-un final,isi aminti ca facea parte.

Dupa aceasta scurta vacanta,acolo era,inapoi la Hogwarts.Isi arunca cufarul in fosta ei camera si incepu sa isi aduca aminte de diverse lucruri.Vizualiza prima zi de scoala,in care aruncase cu aceeasi nonsalanta cufarul in acelasi loc din aceeasi veche camera,si incidentul cu iepurele Vin.Avea momente cand amintirile se intorceau brusc,coplesind-o,si momente in care totul era atat de gol incat se putea jura ca nu traise niciodata.Dadu ocol camerei o data,plimbandu-si varfurile degetelor pe suprafata perdelelor.Se opri in dreptul ferestrei,care dadea spre lac,locul unde se pare ca se pierduse cu aproape un an in urma.Nimic neobisnuit,totul arata ce intotdeauna.
’Boboci,multi boboci,scarbos de entuziasti.’
Brusc,simti cum i se taraste pe glezna si apoi mai sus de glezna,ceva.Ceva care ii aduse oarecum aminte de algele de pe fundul lacului,insa scutura din cap si imaginea ii disparu din fata ochilor.Isi sustrase bagheta din buzunar si ridica atarnand de varful ei un paianjen zbatandu-se din toate puterile.Il aseza in fata ei,pe pervaz,si indrepta bagheta catre opt ochi ce priveau parca in gol.Buzele uscate abia i se intredeschisera si sopti,amintindu-si cum e sa fii iar viperin,cum e sa fii un adevarat Mafloy:
”Crucio.”
Ii placu sa urmareasca minuscula creatura torsionandu-se si zbatandu-se,insa o arunca pe podea,ii curma chinul si se hotari ca ii era indeajuns de foame incat sa faca un drum pana la Sala Mare.Traseul ii veni in minte de la sine si se strecura cu discretie printre toti necunoscutii [pentru ea,cel putin] ce impanzeau holurile scolii.Cateva viperine care aratau de cel putin anul 5 o salutara entuziaste si pentru un moment,nu stiu ce sa faca.
’Mda,banuiesc ca tactica cu datul din cap si zambitul functioneaza de fiecare data.Oh,gustari.’
Isi asculta gandurile si isi dadu seama ce usor distrasa putea fi.
’Distrasa?Distrabila?Mda,exact.’
Sustrase de pe masa plina cu gustari din Sala Mare trei briose cu ciocolata si isi gasi drumul catre iesire.Se obisnuise deja cu obiceiurile ei neobisnuite in ceea ce privea mancarea,dar totusi,trei briose?Oricum,era ultima persoana de care avea nevoie sa o critice in privinta obiceiurilor sale neobisnuite.Mai era si Draco,care se autonumise responsabil cu palmele morale,insa prefera se prefera pe sine.
Musca cu pofta dintr-o briosa si se indrepta spre lac,cautandu-si un loc ferit de lume.Isi atinti privirea spre cer si mai lua dezamagita o bucata de briosa.
’Innorat.Ca in fiecare minut din nenorocita asta de zi.’
Singurul loc adapostit parea sa fie ocupat de doua siluete inca neclare,doua fete din cate vedea.Dumnezeule,cand devenise vederea ei atat de proasta?Se apropie si vazu o urma de verde,ceea ce striga ’Viperina aici,posibila companie placuta’ de la o posta.Se indrepta spre cele doua fete,cand se trezi ravasita de impactul cu un cercetas cam de o varsta cu ea,dar bineinteles cu mult deasupra inaltimii ei de maxim un metru si cincizeci si ceva de centimetri.
’Cercetas ametit,inalt,oh Doamne,pistrui si..par roscat?’
„Un Weasley?”se trezi exclamand cu voce tare.
Baiatul o privi cu ochi mari si albastri,ochi ce i se pareau atat de familiari si atat de luminosi...
’Stai putin,revino-ti in fire,fara ganduri luminoase la adresa unui Weasley.’
Afla in cateva secunde ca acel Weasley se intampla sa fie chiar Ron,care se parea ca o insotise inainte de incidentul cu lacul.Si care parea sa stie mai multe,dupa privirile pe care i le arunca.Insa Rebecca isi dadu ochii peste cap si pleca,lucru cu care baiatul parea sa fie,in mod ciudat,deja obisnuit.
Ajunsa langa cele doua fete,care nu pareau a se cunoaste,se aseza la o distanta preventiva fata de ele.Puteau fi fete care o cunoscusera inainte,nou-venite dornice sa o barfeasca,doar antisociabile sau puteau fi criminale in serie.Sau puteau fi simple eleve la Hogwarts.Simti nevoia sa inchida ochii si sa scuture din cap pentru a scapa de acel amalgam de ganduri paranoide si oarecum schizoide.In afara de partea cu criminalele in serie,care era pur si simplu prosteasca.Redeschise ochii ca sa le studieze.Viperina parea destul de simpatica,insa nu parea familiara la prima vedere.Probabil simti prezenta Rebeccai si isi ridca ochii albastri spre ea,rotind intre degetele subtiri o piatra.Incerca sa-i zambeasca.De langa ea,o privi si cealalta fata.Oh,o cercetasa,spre extraordinara si fantastica fericire a Rebeccai.Familiaritatea chipului o lovi brusc,si isi dadu seama cu cine avea de-a face.Fata ridica o spranceana,iar privirea Rebeccai urca de-a lungul chipului ei,pana intalni bine cunoscuta cicatrice.
”Potter?”