A new hope

[Bell Evans]

Capitolul 10 ~ Dorinte

Part I – Stele cazatoare [Lisa]

“Can we pretend that airplanes
In the night sky
Are like shooting stars
I could really use a wish right now..”

Vroiam sa fug, sa las totul in urma..sa incep o viata noua, fara lipsuri sau suferinta..fara lacrimi si nopti nedormite..fara cosmaruri care ma puneau fata in fata cu realitatea crunta pe care o infruntam zi de zi..fara atata mister si zeci de banuieli..
Ma straduiam sa nu ma gandesc la nimic, in timp ce stateam ghemuita in patul din camera mea. Sa’mi scot din minte toate clipele petrecute in compania lui, dar in zadar. Numele revenea intr’una, sporindu’mi nelinistea si bataile fugare ale inimii.
Ma simteam ca o tradatoare..tradasem dragostea curata pentru Josh, incepusem chiar sa uit cate putin din amintirile cu el. Pentru cine? Nici eu nu stiam. Mintea spunea pentru Stephan, sufletul pentru Luke.
Puteam fi considerata o fiinta demna de dispret..mai aveam bunul-simt sa ma gandesc pe care din cei doi frati il iubeam mai mult, cand Josh zacea intr’un mormant strain si infrigurat, singur intr’o lume necunoscuta?!
Dar ma simteam bine..intreaga. Aveam un sentiment ca lumea mea fericita, protejata de frica si tristete se reconstruia. Ma inchideam din nou intr’o cupola de sticla, refacuta pe resturile celei de dinainte. Dar asta avea sa fie mai puternica, sa reziste la mai multe dezastre care aveau sa imi intunece viata.
M’am ridicat alene din pat si m’am uitat la ceas. Ora 7 seara. Am tras perdeaua de la geam si am vazut ca era inca zi. Asa ca m’am imbracat in graba si am iesit la o plimbare. Totul in jurul meu stralucea din pricina zapezii inghetate, reflectata in razele reci ale stelelor. Din cerul de un albastru palid, cenusiu, lumina se cernea bland printre cei cativa nori ca de onix. Cu un penel de argint, zarea era pictata de’a lungul padurii din departare, nuantele safirii imbratisandu’se armonios cu cele albastrii. In vazduh, se aprinsera deja primele felinare celesti, iar luna lupta cu intunericul misterios al serii.
In nestire, m’am asezat pe jos, intr’un loc unde zapada era bine batatoria. Mi’am strans genunchii la piept si i’am cuprins cu bratele deja amortite de frig. Cu privirile infrigurate, am cautat o mangaiere din partea miilor de stele ce apareau incet-incet pe bolta intunecata.
Cand eram mica, mama imi spunea mereu ca atunci cand cineva moare, o stea se aprinde in cer, ca inger pentru sufletul lui ratacitor. De aceea, o stea mica ce stralucea in nestire si incerca sa aduca lumina din plin, imi atrase atentia. Frumusetea ei se reflecta in privirile mele, lasandu’ma fara grai. Simteam ca o legatura se lega intre noi, ca dragostea lui avea sa ma insoteasca toata viata. Indiferent daca eram sau nu langa el, iubirea noastra nu murise. Pentru ca nici moartea nu ne putea desparti.
O alta stea se desprinse de pe candelabru, traversand repede tabloul cenusiu. O presimtire rea mi se intipari in suflet. Pentru ca stiam de asemenea ca atunci cand cade o stea, trebuie sa iti pui o dorinta. Dar stiam ca in acelasi timp, un suflet chinuit se desparte de trup. Nu vroiam sa mai moara nimeni in viata mea. Si eram hotarata..
Micuta dorinta se infiripa in mintea mea, facandu’ma sa inchid ochii si sa zambesc. Imi doresc sa incep o viata noua, fara secrete, minciuni sau suferinta. O noua speranta pentru mine si pentru cei din jurul meu..

Part II – Sete [Luke]

Era clar. Noaptea asta avea sa se intample ceva rau.
In timp ce ma plimbam prin parcul parasit, privirile mi’au fugit spre cer. Stelele straluceau cu o intensitate aproape dureroasa, iar norii ca de cenusa alunecau mult prea lent spre zarile pline de farmecul inserarii. Noaptea cobora pe aripile unui ger aspru, lasandu’se ca o cortina pe deasupra peisajului imbracat in zapada argintie.
Stiam ca trebuia sa ma hranesc, trecusera deja 2 luni de cand o facusem ultima oara. Desi aveam nevoie de hrana doar o data pe luna, luna asta evitasem sa imi procur..mancarea.
Edward sosise in oras, si nu se dadea in laturi de a fi satul saptamana de saptamana. Trebuia sa gasesc un amarat de suflet, pentru ca organismul meu deja slabise prea mult.
O stea aluneca cu viteza unui fulger pe bolta senina si desi stiam ca e stupid, mi’am pus o dorinta. “Sa gasesc naibii un suflet amarat ca sa nu mor de foame!”
Si s’a intamplat..O fata imi aparu in cale, unduindu’si buclele blonde in lumina nemiloasa a lunii. “Ashley Cudmore, prietena Lisei. Stephan o sa ma omoare pentru asta, dar nu mai suport! Setea e prea puternica!” mi’am spus in sinea mea, in timp ce m’am furisat in spatele ei.
Ca un vanator gratios, m’am aruncat asupra prazii cu o viteza fugara, apucand’o de talie si lipindu’mi buzele de gatul ei. Am simtit sangele cum zvacneste sub ele, dar nu aveam nicio pasiune pentru lichidul cald. Eu cautam altceva. Si il gasisem..sufletul fetei aluneca usor spre buzele mele flamande, ajungand in cele din urma in corpul meu.
Fata cazu inerta la picioarele mele. Inchise ochii, si cu o ultima fortare isi facu plamanii sa caute vitalul oxigen. Si totusi, nu puteam sa o las acolo. Trebuia sa fac ceva..

Part III – Salvare [Edward]

Un suflet tocmai fusese furat..pentru totdeauna.
Natura noastra ne dadea acest dar, sa simtim cand cineva moare in preajma noastra. “Luke!” mi’am spus, aproape speriat. Nu se hranise de mult, cu siguranta in seara asta setea puse stapanire pe el.
“-Unde esti!?” am murmurat eu in telefon, in timp ce luam paltonul gri din dulap.
“-Parcul parasit de la coltul strazii. Te rog vin’o, am nevoie de tine” spuse el, aproape sfarsit. Ce dumnezeu facuse ?!
Am luat’o la fuga si in cateva clipe l’am vazut. Un corp lipsit de viata statea la picioarele lui.
“-Ashley Cudmore?! Prietena Lisei?” am intrebat, socat.
“-Imi era prea sete” murmura Luke, aplecandu’se sa ridice corpul inert.
“-Si acum ce vrei sa faci cu ea? Doar nu ai de gand sa..” am inceput eu.
½-Ba da, Edward, am sa o transform. Stiu ca nu e mare lucru, dar nu o pot lasa sa moara! Stephan si Lisa nu mi’ar ierta’o niciodata” zise el, aruncadu’mi o privire de om martir.
“-Ai idee cat e de greu?” l’am intrebat cu glasul tremurand.
“-O sa reusim..impreuna. Am mai transformat pe cineva in trecut, deci nu va fi prea dificil pentru mine” spuse Luke, cu o urma de tremur in voce.
“-Sa mergem atunci” am aprobat eu, incepand sa alerg spre casa lui.
Stelele straluceau in continuare cu o intensitate feerica, ciudata. Alunecau vesele, lucind in privirile noastre ingrozite. Aveam sa il ajut pe Luke, pentru ca si el ma ajutase pe mine..
___________
Primul capitol scris din 3 perspective sper sa va placa astept multe pareri pana la urmatorul capitol