CAUTION! A wild photographer appears!

[Mylene Lycoris OddCat]

Vãd cã v-aþi îngesuit, nu glumã..
__________________

Impresia faptului cã eram într-o casã de nebuni se accentua în fiecare moment, mai ales dupã ce am auzit zgomotul strident. Sârma de care mã þinusem pânã atunci, sârmã care trebuia sã mã ajute sã fiu cât de cât normalã în acest loc fusese tãiatã într-un final, iar eu am cãzut în abisul nebuniei, împreunã cu ultimele fãrâme ale normalului în acel apartament cu douã camere. Nu ºtiam de ce, dar de ce mama naibii fusesem aleasã dintre atâtea fete, ca sã locuiesc împreunã cu cei patru fantastici. Diferite rãspusuri se învârteau în jurul creierului meu, îl întunecau, mã aruncau într-o stare de visare din care cu greu mai puteam sã ies vie, darãminte sã mai fiu...
Alt zgomot ºi un urlet îmi dãdurã un ºut atât de direct, încât am þâºnit în picioare ºi m-am încruntat, lãsând un mârâit jos sã-mi spargã pieptul. Simon se ridicã ºi el ºi mã trase puþin înapoi, dar eu m-am smucit ºi am deschis uºa. Peisajul minunat din faþa mea mã dãdu pe spate, la propriu, eu cãzând ºi lovindu-mã cu al meu cap de clanþã, care a ricoºat ºi m-a proiectat înapoi pe picioare. Am încercat sã nu mã uit mai jos de bustul lui Knight, care zâmbea rãutãcios ºi þinea în mânã o bâtã.
- Ce naib.., am început eu sã zic, dar Simon mã dãdu la oparte ºi îi dãdu un pumn în stomac la Knight.
- Eºti idiot, bã?! Puteai sã-i omori, tâmpi...! bufpoc, Knight îl trânti la podea pe Simon-cel-leºinat ºi puse bâta biniºor lângã perete.
ªtiam cã eram palidã ºi am ridicat un pumn.
- Repet. Ce naiba?!
- Taci.
- Cum poþi sã faci chestia asta, ai mai fãcut asta odatã, ºi ai ieºit ºifonat rãu!
- Am spus sã taci, repetã el, accentuând ultimul cuvânt.
Mi-am încleºtat fãlcile ºi m-am dat puþin în spate, mintea mea generând cele mai urâte înjurãturi pe care mi le-am putut imagina vreodatã. Knight se apropie de mine ºi-ºi aºezã mâna pe obrazul meu. Atât aºteptam! Mi-am întors capul brusc ºi l-am muºcat de încheieturã. Scoase un urlet ca de focã rãnitã ºi i-am dat drumul. Se uitã urât la mine ºi i-am întors privirea. Abia apoi am observat cã era gol.
- Du-te ºi i-aþi o hainã pe tine.
- De ce aº face aºa, draga mea Nova?
- Pãi, stai sã vedem.. pentru cã eºti gol? am mormãit ºi mi-am dat ochii peste cap.
- Nu.
Am fãcut greºeala de a mã uita în jos, chiar dacã-mi pusesem în vedere faptul cã nu trebuia sã-mi cobor privirile mai jos de bustul lui Knight. Mi-am simþit obrajii arzând ºi mi-am închis ochii, apoi am început sã-l împing pe Knight din hol. A dat semne de protest, dar eu am lãsat o înjurãturã sã-mi scape din greºealã ºi el a tãcut, pânã când l-am izbit cu fruntea de uºa camerei sale, pe care am deschis-o rapid ºi l-am propulsat înãuntru, întorcându-mã pe hol ºi închizând uºa.
Mi-am deschis ochii ºi m-am holbat la cei trei bãieþi întinºi pe jos, ce respirau liniºtiþi. Îndreptându-mã înspre bucãtãrie, am deschis robinetul ºi am umplut un vas adânc cu apã rece, aproape îngheþatã. Secundele treceau mai repede ca oricând, eu dându-mi seama cã umplusem pânã la refuz acel ulcior, apa dând pe afarã. Cu greu am izbutit sã ridic vasul ºi sã mã întorc pe hol. I-am vãrsat conþinutul peste bãieþii adormiþi, care imediat au început sã reacþioneze. Simon tuºea de mama focului, Dan a început sã sforãie ºi sã se întoarcã pe partea cealaltã, iar Falcon a strãnutat de câteva ori.
M-am repezit dupã aparatul de fotografiat, dupã haina groasã de iarnã ºi mi-am luat încãlþãrile, apoi am ieºit pe uºa apartamentului ºi am trântit-o, lãsându-i pe cei trei acolo, pe hol.

*

Am ieºit pe uºa blocului, lãsând-o sã se închidã. Aerul înþepãtor al iernii îmi umplea plãmânii în timp ce inspiram cu sete.. fulgii cãdeau, minunatele lor modele minuscule fiind distruse de rãsuflarea mea caldã, în timp ce pãºeam înspre parc: strãzile, pustii, erau acoperite cu straturi groase de zãpadã alb-argintie, iar masinile nu cutezau sã se facã vãzute. Copacii ce strãjuiau aleea minusculã pãreau mai impunãtori, mai rãu-voitori, cu fularele lor, pufoase, de lãnâ albã. Perfect pentru a face o pozã! Mi-am ridicat aparatul foto în aer, înspre copacul cel mai apropiat, crengile sale fiind acoperite cu þurþuri maiestuoºi, ce atârnau greu, arborele cocoºându-se puþin sub povarã; lentila era acoperitã de câþiva fulgi, creeând un aspect ºi mai extraordinar. Am apãsat un butonaº, un clic fiind auzit, în timp ce poza fu fãcutã.
Mi-am continuat plimbarea, uitându-mã în jur, miratã. Simþeam cã eram urmãritã, dar nu îndrãzneam sã mã uit în spate. Îmi era ciudat de fricã.. parcã cineva se va arunca asupra mea în orice moment. Am auzit un fâºâit în spatele meu ºi m-am întors pe cãlcâie, dar nu era nimeni. M-am rotit în poziþia iniþialã ºi când m-am uitat în sus, am vãzut un om urât, cu nas mare ºi borcãnat, zâmbind.
- Ce cautã o domniºoarã drãguþã aici?
Mirosul de putrefacþie pe care îl rãspândea îmi umplea nãrile.
- Se întreabã când idioþii îi vor da pace, am rãspuns eu.
Ups! Greºealã amarnicã. Omul mã apucã de pãr ºi mã trase cu putere, chipul schimonosindu-i-se. Îmi dãdu una în faþã, ºi am simþit o durere uriaºã apãsatã pe tâmpla mea. Telefonul meu TÂMPIT sunã exact când omul cu miros de mort mã izbi de un copac. Rânji ºi-mi luã telefonul, îl deschise, ºi o voce rãsunã în parc, un urlet enervat, al lui Simon.
- SUPERNOVA, UNDE MAMA DRACULUI EªTI?!
Acum chiar cã mai aveam puþin ºi ajungeam la dracu', cu reptila asta în faþa mea.
- Nu este nici o Supernovã aici! se rãsti reptila ºi aruncã telefonul mai departe.
κi bãgã mâna în buzunar, ºi ceea ce am vãzut eu cã a scos nu era de bun augur. Un cuþit, ºi unul destul de mare ca sã perforeze jugulara unui om... Îl apropie de gâtul meu, aºa, cum mã þinea suspendatã deasupra zãpezii, cu spatele pe copac. Vârful sãu ascuþit mã gâdilã într-un mod straniu, intrându-mi în carne puþin câte puþin. Sângele meu începu sã curgã pe tãiºul cuþitului, cãzând apoi pe zãpadã, colorând-o în roºu aprins. Reptila îºi retrase mâna ºi se uitã la sânge, apoi zâmbi într-un mod care, în mod sigur, nu era binevoitor, ºi am simþit lama îngheþatã pe gâtul meu, împungându-mi bãrbia, forþându-mã sã-mi dau capul pe spate, sã fiu la acelaºi nivel cu putreziciunea din faþa mea. Se apropie îngrijorãtor de mult de mine, ºi aºezã din noutãiºul cuþitului pe gâtul meu, creeând o altã ranã, de data asta mult mai adâncã.
Am ºutat cât de tare am putut, ºi l-am nimerit fix intr-un punct sensibil. Mi-a dat drumul, urland, si eu am luat-o la fugã printre copacii din parc, care dãdeau într-un lan de porumb de la marginea oraºului. M-am uitat la zidul uriaº, acoperit de zãpadã, ºi am auzit paºii reptilei în spatele meu. M-am repezit în porumb, alergând cât de tare puteam, sãrind peste gropile adânci ce apãreau din când în când; am sãrit din nou peste o groapã, continuând sã fug prin porumb. M-am împiedicat ºi am cãzut, cu piciorul înþepenit într-o grotã minusculã a pãmântului, sucit. Ochii mi-au lãcrimat dintr-o datã, din cauza gleznei sucite. Mortãciunea apãru dintr-o datã în faþa mea, ºi m-am uitat în sus, la faþa lui. Neaºteptat, mi-a dat una cu piciorul în moacã. Capul mi-a fost dat pe spate din nou, iar din cauza loviturii, tâmpla a început sã-mi sângereze. Am icnit de durere ºi mi-am îngropat faþa în braþe, urlând dupã ajutor, în timp ce reptila îmi zdrobea capul cu piciorul.

Mãcar ºtiam cã nimãnui nu-i va pãsa dacã pãþesc ceva sau nu.