Akai Ito

[Julia Lilith Potter]

Facebook!

Mi-am facut cont pe Facebook, oameni buni. Si urmeaza sa-mi redeschid Hi5-ul. Si da, ma simt bine, daca intrebati, ma simt grozav. Ba chiar astazi am parte de o aniversare... implinesc o luna de cand traiesc o minciuna.

...Vreau sa spun... o luna de cand sunt cu noul meu iubit. *cough*
Vreti sa stiti de ce mi-am facut cont pe Facebook? Ca sa vada fraieru' ce a pierdut. Am gasit ceva interesant pe hi5 si am impresia ca aia e prietena lui. Daca intr-adevar pt AIA m-a lasat, inseamna ca nu-i asa destept pe cat credeam. In fine. Nu sper la nimic, sunt fericita. Happy, happy, deliriously happy!

...Pe dracu.
Aah da. Am mentionat ca m-am lasat de fumat? Deci dupa tabara, mi-am bagat picioru' in tot. Heh, vreau sa va spun ca a fost un moment minunat in care m-a tras o 'prietena' pe balcon si a inceput sa-mi reproseze ca sunt, ca fac, ca dreg, sub pretextu' ca vazuse ea un mesaj in care am facut-o fata de prietenul meu o proasta iresponsabila. Ma, eu n-am trimis asa ceva, desi ar fi meritat din plin, si in plus, nu pot sa-mi explic ce-a cautat ea in mesajele mele. Sau poate a avut vise, saraca? In fine. Eh, la un moment dat mi-am dat drumul si am inceput sa plang, spunandu-i ca n-am cum sa ma comport altfel cu persoane cu comportamentu' asta de cacat, am iesit frumos din balcon, ea a iesit din camera mea, m-am oprit putin in colt si am bocit o vreme acolo. Tin sa precizez ca eu plang destul de des, sunt aparent fragila, in realitate, va fac terci, pe bune. Asa. Mai erau vreo doi prieteni adevarati acolo. Una m-a luat in brate pentru cateva secunde. Aveam nevoie de asta. Am intrat in baie, m-am spalat pe ochi, am iesit, am aruncat cu ceva pe pat, pe deasupra capetelor lor, si am spus hotarata:
- Nimeni nu ma darama pe mine. Nimeni nu ma aduce jos. I'm still standing.

Si cam asa e. Vad ca a cam inceput sa bata vantu' pe blogu' asta, nu stiu cine mai citeste, da' vreau sa zic ca niciunul din voi n-are habar prin cate am trecut eu. Plang, plang enorm de mult, dar trec peste. Trec peste iubiri calcate in picioare, trec peste certuri infernale, trec peste sange si foc, tigari, pasiuni, toate, prin toate trec. Desi unii se uita la mine ori cand plang, ori cand is ok si nu dau doi bani pe mine, poate o fi din cauza ca nu-s frumusetea de pe lume. Da' in realitate, insemn ceva. Imi spunea 'prietena' asta ca nu am personalitate, ca-s imatura. In realitate, nici nu cunosc limitele firii mele, cred ca daca ma intinzi pe intreaga suprafata a globului pamantesc, n-o sa-ti fie de ajuns. Gandurile mele nici cu stelele nu se compara. Am atatea in cap cate n-a vazut cerul, si sunt pe cale sa arat tot ce am in cap, desi e greu. Si nu vreau sa mor mai devreme prin fumat, pentru ca am ce arata.

Deci deschideti ochii si pregatiti-va sufleteste, I'm coming.
Uita-te la mine, dobitocule. Traiesc o minciuna fiindca inca te iubesc. Plang. Dar asta nu inseamna ca ma prabusesc.

I'll still be standing when this world shall end.

Posted by Akai Ito at 10:55 AM, look for yourself at the date.