Equinox

[Desiree Rose Goth]

Capitolul 20

LiLy P.o.V.

Bratul lui Josh se sprijinea nonsalant de spatarul scaunului meu,incercand sa ma imbratiseze.Ii simteam degetele printre suvitele parului meu,dandu-le bland la o parte,dar eu nu reactionam deloc la atingeri.
O electricitate ciudata,dar cunoscuta,emana din partea stanga,si nu din dreapta.
Sean,am oftat eu in sinea mea.Te recunosc chiar si daca ai fi la 20 de kilometri departare.Chiar as vrea sa se termine toata chestia asta,sunt satula de treaba cu patratul amoros.As dori se sa termine,dar nu de mine depinde asta.
Daca mi-ai spune ca ma urasti si ca iti distrug viata,chiar as inceta cu toate astea.Dar tu nu o vei face,asa ca probabil vom continua jocul.
Chiar e atat de greu sa iubesti..?Sau e doar iluzia de a iubi?
De ce nu ma puteam comporta normal,nici macar la o intalnire in oras?De ce nu ma interesa filmul de pe ecran?
Melissa isi lasa multumita capul pe umarul lui Sean.Acesta zambi,iar mana nu mai contenea sa-I atinga fata.Degetele lui subtiri desenau cercuri…ba nu,inimioare..
La naiba,inimioare!Gretos de romantic.Parca Josh era mai cu picioarele pe pamant.
Treaba complicata e ca Josh nu e Sean.Sunt doua persoane diferite,am sentimente diferite fata de amandoi.Doi poli opusi,dar de care eram atrasa in mod diferit…
Buzele lui Sean erau ingropate adanc in parul Melissei,parca soptindu-I cuvinte dulci la ureche.Timp de cateva minute agonizante,as fi vrut sa fiu eu cea care primea duioasele atingeri.
Doua ore,120 de minute,7200 de secunde in care trebuia sa suport toate acestea…
Trezeste-te,idioato!Suspini dupa baiatul asta de luni intregi,se vede ca e o cauza pierduta.Tocmai tu,care poti avea pe oricine.Dar nu,tu te incapatanezi si ramai la asta.
Pot avea pe oricine…numai pe el nu.
Dar l-am avut.Acum mult timp.Cand tacerea nu era atat de lunga iar cuvintele atat de dificile…

”-Hai,Lily!”
Am alergat si mai repede,desi vroiam sa ma opresc.Copacul din fata mea,cu crengile mangaiate de lumina tarzie a unui soare de vara,parea o lumanare a carei flacara se stingea treptat.Pe aripile vantului plutea o mireasma de pin si de mosc,arome nepotrivite avand in vedere ca eram pe camp.
Si el alerga,departe de mine.Si vroia ca sa fug si eu.Jocuri copilaresti,dar de o valoare neestimabila.Iarba scransea delicat sub talpile mele.Flori de iasomie ma inconjurau,petale de un alb inocent.
Ma simteam fericita,una cu natura.
Raze de soare se jucau in parul lui ciufulit.Alergam in paralel,dar ii vedeam fata: puteam citi o bucurie la fel de mare ca a mea.Eram liberi,nu ne pasa de nimic.
Frumusete,bucurie si iubire.Toate puteau fi ale mele,pentru totdeauna.
“-Fiecare zi e un dar de la viata”,murmura el.
Iar eu il intelegeam.

Inca de atunci,o zi indepartata acum doi ani,mi-am dat seama ca il iubesc neconditionat.Insa nu i-am spus-o.
Iar acum e prea tarziu pentru regrete.
Am dat-o in bara.Nu era menit mie.
Si cand el isi ridica ochii spre mine,de parca imi auzise retragerea,am vazut o privire ce putea sparge zidul dintre noi.
“Te iubesc”,mi-am zis eu,iar inima imi batea din ce in ce mai tare.”Te iubesc,te iubesc,te iubesc..”Cum putusem sa renunt la el,fie si numai pentru o secunda?Privirea aceea…
Si apoi,de parca as fi avut dreptul,i-am soptit incet numele.Dar a fost indeajuns pentru el: ma auzise.

Josh P.o.V.

Mi-am plimbat degetele in parul ei,ciufulindu-I suvitele negre.Dar nu-mi spunea nimic,nu reactiona.Parea cufundata in ganduri,asa ca am decis sa o las in pace.In fond,fiecare om avea dreptul sa gandeasca in liniste,fara presiunea altei persoane.
Problema era ca nu vroiam sa o las in pace.Doream sa o trag cu forta langa mine,sa o oblig sa-mi spuna ca ma iubeste pe mine,nu pe Sean,nu banii mei sau naiba stie ce.Caci eu nu vroiam sa iubesc o minciuna…
Ai putea fi mult mai mult decat am sperat…dar tu nu-ti dai seama…
Ti-am dat o sansa,te-am iubit chiar daca nu-ti stiam numele.Sper sa nu distrugi totul,asa cum esti tu obisnuita.
Chiar am incetat a privi filmul ca sa ma uit la Lily.Oricum nu-mi placeau filmele de dragoste.Exact ca ea,preferam ceva horror.
Nici nu se uita la film.Vroiam sa o intreb ce avea,la ce se gandea,daca ii placea sau nu ce vedea.Fiindca atunci chiar nu stiam ce se intampla si eram in stare sa fac orice ca sa aflu.
Desi ar fi fost foarte simplu sa-mi dau seama.
Mana mi se crispa pe spatele ei in timp ce am auzit o soapta aproape imperceptibila in aer.Sean,murmura ea.
La dracu’.

~~~
Sper ca a iesit bine